3224.Conlucrînd cu adevărat în limitele cerute și aflate în timp și spațiu

  Ni se atrage atenția încă din vechime asupra îndepărtării de cerințele SALE date nouă. Nu le pricepem, nu le înfăptuim și părăsiți plătim prin diverse necazuri și suferințe. Chiar și moartea ne paște înfricoșîndu-ne de nu ne revenim corecți să fim în fața SA. Prin lumea naturală și între oameni și cu EL conlucrînd cumsecade, demni și sinceri.
  Că-i dat omului să fie pe Pămînt să trăiască nu de florile mărului ca animale cu gîndire. Și spirit Divin, ce nu sînt ci numai omul, irosindu-și viața în toate felurile ne gîndite corect, că avem datorii. În primul rînd în fața LUI, să-L respectăm și asculta îndeplinindu-I cerințele date. De îndreptare între oameni cumsecade, cu binele în față mereu între noi și-n natură.
  Oriunde și oricînd văzîndu-ne de ale noastre toate cele corecte de îndeplinit nu anapoda. Cu EL știindu-L corect și cît mai bine aflîndu-L cît avem dreptul, conlucrînd. Cu adevărat în limitele cerute și aflate în timp și spațiu.