Ceea ce arătăm, noi că sîntem, la un moment dat, nu-i o platoșă de apărare, de laudă ori o formalitate. O minciună arătată celor ce vor ei să ne vadă cumva, ci realitatea ta, slută ori ba, că de minți, pe tine te minți. Vei avea de tras pînă-ți va veni mintea la cap, să fii cum trebuie în lume și mai ales. În fața SA, nu fățarnic ci la fel de demn și, și, că de nu pleacă din lume, cere-I LUI să părăsești învoirea, că nu ești capabil să fii om.
Și-ți va arăta EL ce să faci, cînd și cum și de-I ești util te va îndruma de vrei și poți ști. E de muncă să ne tot schimbăm, vom afla, ce și cum în timpul următor cînd va dori să știm. Și de putem și vrem, că de nu, e pierdere de vreme și vei fi arătat cu degetul ca un rateu uman încă viu. Ce va fi cum ți-i pecetluita viață de urmat întocmai, știută doar SUS și poate și tu de poți, poate ghici?!
Nu putem fi fățarnici în viață, nu sîntem așa făcuți, ci posibil ratați, netrebnicii, cei mai perverși se poate. Scursurile lumii, nerozii cei mai cătrăniți, hîzeniile fandosite, respingătoare, de ne admis între oamenii de omenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu