Cît de culți și informați am fi, de nu sîntem și buni, cu bunătatea și zîmbetul pe buze. Sîntem uscați, tîrîturi cu fason, vai de noi, nici vorbă de oameni, ci muhaiele. Că-i în firea lucrurilor, cei cu oarece glagorii îs ai naibii de fuduli, de nu le ajungi cu orice la nas. Deci nu numai acumulare de cunoștințe, ci și de-o anumită finețe necesară omului în ascensiune adevărată.
Că-s unii simpli memorizatori, ca orice papagal uman și atît, nimicuri încrezute, fără bun-simț. Ni se cere uneori la răscruci de timp să ne întoarcem în noi înșine, aflîndu-ne. Afîndu-ne la zi cum de am ajuns unde am ajuns și ce-i de făcut în continuare. Ca să nu mai fim așa, ci-n îndreptarea necesară, firească, ce nu-i pe toate drumurile.
E de muncă și cu ambiție și năzuințe de mai bine, se poate, de te și susține e și mai și de și vrei oarecum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu