Sîntem în libertatea ascunderilor de tot felul, să ne regăsim cum trebuie, definindu-ne. Spațiul liber ni-i cu de toate ne așteptările și așteptările firii date. Iluziile-s dovedite, înlăturate de ce facem în deplină libertate, ca și libertatea însăși. Potențial de dezmeticire și găsire a felului corespunzător de a fi. Între oameni și mai ales în fața SA, cum trebuie, doar să dovedim asta cu tărie.
În chip pe deplin fermecat trăiește omul pe Pămînt, viața dăruită, simțită așa mulțumit și îndatorat. Sub oblăduirea LUI cît va mai considera necesară viața pe Pămînt, justificată. Încă pe deplin sărăciți din necunoașterea Esenței vieții, nedumeriți și înstrăinați. Să fim mai tari și cu curaj mai mare decît viața însăși, e o tară de trecut ferm și clar, dar și greu încă.
Ne cunoscîndu-ne pe noi, necurățați de temeri și necunoașterea însăși împiedicați. Că-i străin spiritul de pămînt, pămînt ce-l caută să se întărească cu gîndire mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu