Viața-i așa de complexă, ni s-o dat un trup în care zbenguie cu folos un organism viu. Lichid în prefaceri utile, greu de priceput, sîngele, încă omul-i incapabil de descifrarea lui. Cu spiritul altă mare necunoscută și mai și, ca și gîndirea dandanaua ce singur n-o dibuim încă. Dar nu-i dandana ci ceea ce ne pune la treabă să devenim de treabă, cumsecade și cu știința LUI.
Încă-i de lucru nu glumă în așa lume luată pe coclaurile nedreptății, a nelegiuirii. Și cît altele și fără de EL în neștire, căutîndu-ne locul aici și-n univers, dar e încă. Îndreptarea de înfăptuim cum ne-o tot cere CER-ul și altele în aflări de comun acord cînd va fi la o adică. Cunoașterea cea ne găsită încă în acțiune ne discriminatorie, nevoilor să li se puie capăt.
Contemplîndu-ne în voie noi pe toate fețele, aflîndu-ne menirea bună, constructivă. Adevărată ne fandosită și neputincioasă, ci folositoare-n toate cele, fără piedici nici de SUS, nici de jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu