Relativitatea lucrurilor și noi cu ele doar EL Cel Veșnic și care ne cuprinde pe toți. Cîți om fi că-n limitarea noastră și nedrepți nu știm mai nimica cu adevărat. Doar bîjbîim în neștire, încăpăținați, nedemni și cîte și mai cîte nevolnicii nouă și LUI, mai ales. Că porniri apreciative spre rău, dezastre și cîte neîmplinirii ni-i firea nedreaptă.
Și chiar le ușurăm oarecum trăinicia între noi, de gîndim așa nedrept, că nu-s chiar așa de năprasnice. Sînt dar în limite ce doar CER-ul le știe noi le vom afla și să ne vedem de ale noastre. Cum ni se tot cere în dreptul nostru cu bine, util și cu EL conlucrînd în cunoașterea trebuincioasă. Tuturora că viața și moartea nu-s așa necruțătoare, ci colaborează-n timp pentru învrednicirea noastră.
Îs atenționări, doar părăsiri și pedepse pentru cei încăpăținați în nerozii și neputințe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu