3290.Mai nimica, nici cît de cît de acceptat SUS, ci delăsarea, blocajul resimțit în fața Sa, neputința

   Arta e leacul infinitului, reprezentat finit, de ne imaginatul e firescul artistic reliefat. Arătat maselor cum e și nu e, dar ne putem da cu părerea și echivala trăirile. A le reflecta fiecare cum poate, ghid e creatorul priveliștii ce ni se arată, de-l pricepem. Ceva tot ne va rămîne și-i vom duce mai departe imaginar ce-o vrut, după noi.
  De asta EL nu o vrut, cu toate că imaginile SALE, există de mult, zugrăvit și-n alte relatări. Cum se înțelegea omul cu a SA Vedere, de Ne văzut și totuși lăsat, zgîrcit, dar strașnici curioși. Noi mereu L-am dorit prin preajmă și-o fost dintotdeauna, dar cam ne știut, decît oarecum aproximat. Și ne pricepîndu-ne a-i intra în voie, ci tot pe alăturea, părăsindu-ne, aflam nemulțumirea SA.
  Prin cîte necazuri ce le simțeam ulterior, EL dorindu-ne îndreptarea, dar de cele mai multe ori nu reușeam. Mai nimica, nici cît de cît de acceptat SUS, ci delăsarea, blocajul resimțit în fața SA, neputința.