Tot de bunătate ca o datorie înainte de toate între oameni de omenie, nu în fața credinței în EL. Ci ca o completare, spunea Nikolai Berdiaev: pîinea pentru mine-i o problemă materială, dar pentru aproapele meu, este pentru mine o datorie spirituală. Deci dăruire înainte de toate, e greu, mereu nu ne ajunge nouă, egoiștii și EL ne tot atrage atenția.
Dar nu pricepem și chiar de mai știm cîte ceva, nu ne găsim timp și preocupare. În așa nelegiuire, uneori porniți spre bine o luăm pieptiș, deodată aflăm neputința. Cînd întîlnim nedreptatea, imoralitatea, urîtul și șmecheria, răutatea de nu mai știm ce să facem. Ne refugiem și-L consultăm de putem, primind îndrumarea, care de te căznești, o știai.
Dar mintea românului de pe urmă-i tare greu de dobîndit, nu obții spiritualități cum zicea NB, ci bunătate. Care-i mai bună decît toate, de altele nu ai între oameni, contînd și SUS, de-L știi cum trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu