3298.E prea mare dorința de adevărul SĂU cu noi!

  Că acuma sîntem încă în bătaia vîntului ce scutură și florile de nici locul nu li se mai știe. Nu doar netrebnicia ce-i peste tot, o apă și-un pămînt, nedreptatea cam uniformizează. Doar EL mai știe unde, cînd și cum e și va mai fi prilejul pornirii celei bune, și-o are în grijă. O apără o vreme să se-nfiripe bine și de nădejde, scapă neroziei oarecum răzbătînd-o.
  Și-o aflăm la momentul oportun nouă și LUI, la treabă bună pe calea îndreptărilor utile. Aflînd dreptatea pentru început, ca e să domine lumea, să ne fie de început. Pornirile în aflări corecte pentru continuări semețe din ce în ce mai departe. De încă actualitatea strîmbă tare, ce-i departe de EL și Lumea LUI, răzlețită în netrebnicii mîlită.
  Chiar de încă morala e ne împămîntenită încă bine, orice adevăr și altele aflări corecte. Sînt bine venite și teme de învățătură, chiar de-i tîrzie, prinde, în uscăciunea menținută mințită încă. E prea mare dorința de adevărul SĂU cu noi!