3219..Evitîndu-i pe față, nu fugind ci dîrji, ponderați, refuzîndu-le prezența mereu

  Sînt unii detașați printre noi, din alte părți, străine de noi în rele și urîte comportări. Ne seamănă ca oameni, am zice că sînt oameni, dar nu-s, inși puși pe bătaie de joc față de ceilalți. Îs neînsemnați ori ba în societate, dar plini de ei în rele și neînregulă feluri de a fi. Nu cumsecade în ruptul capului, ci fără EL și imorali, nedrepți, deosebiți de fuduli.
  Obraznici între oameni, indiferent de-i știe ori ba, ai zice că-s nebuni, dar nu-s, par normali. Și nu-s, o specie umană aparte, izvor de deznădejdii, neputință bună cu adevărat umană. Ci indiferentă la ce-i omenește, de menținut și îmbunătățit, nici vorbă de bunătate. E pus pe netrebnicii întruna, mereu preocupat de nedreptăți și urîțenii cît nici nu poți cuprinde.
  Nici cu gîndul, venetic între oamenii lumii acesteia, de cînd o fi fiind, Domnul știe. Ni-i dat să ne provoace, să ne arate ca ei să nu fim niciodată, să nu-i urmăm defel. Evitîndu-i pe față, nu fugind ci dîrji, ponderați, refuzîndu-le prezența mereu.