3306.Regretăm cu timpul, dar puține se și pot repara singuri voind, vremea mai vindecă

  Întîmpinăm viața cu neîncredere în amestec cu mulțumirea, fericirea, cu liniște și pace. Dar și așteptări ce-s și de noi aduse la îndeplinire, nădăjduind binele, utilul și frumosul. Ne supărăcioși ca azi pe orice și oricine ne atrage atenția cît de cît, chiar și cu dreptate. Uitînd pe cît se poate nedreptățile, uimiți de ce ni se întîmplă, fără mare ură, ci cumpănită răceală, așteptare.
  Bunii și răii sîntem la o întrunire lumească ne strașnic separați, ci conlucrăm în neștire. Nu prea contăm aici între oameni la prima vedere, depindem de cum facem și dregem viața. Rezultatul e totul, ce rămîne și ne caracterizează, contînd la final, mulțumiți ori ba. Nu mereu impresia și adevărul coincid, ne înșelăm de foarte multe ori în viață.
  În relațiile interumane mai ales, subiectivismul și influențele nefaste ne duc unde nici nu gîndim. Regretînd cu timpul, dar puține se și pot repara singuri voind, vremea mai vindecă.