Forma, cum arătăm e accesibilă celorlalți, sinele, intimitatea sinceră, lăuntru tău, nu. Da, iluzoriu se mai pot percepții, de le dorim știute oarecum și cîte altele încă ne simțite corespunzător firii. O amăgire, minciună transmisibilă, prostire a gură-cască cît poți, de-s naivi și needucați măcar. Deci trupul nu poate fi acolo unde nu-i și sufletul dus, unul fără altul nu se poate omenește.
Nu sînt compromisuri, așa sîntem, că mai sînt cîte fabulații, basme de adormit copii. Poate, dar realitatea noastă e așa, unică și de ne schimbat, așa sîntem dați să fim pe Pămînt de vrem ori nu. Compromisul e pornire a cedării, încuviințării a ceea ce nu vrei, dar din prostie doar. Neștiind ce-i cu adevărat sub perversitatea fudulă rău și urîtă, plătești de ești fraier de găsit și minte nu ai încă.
Mintea cea de pe urmă a românului, e de căutat, de scotocit întruna, să ne fie la îndemînă. Cumințiți de-a binelea mereu cît trăim, altfel e degeaba încercarea, în viață totu-i posibil. De nu-L știi și nici educat normal, om nu ești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu