3241..Ce nu ne admite așa să I ne adresăm, neputincioși, fără EL știut, ci așa la derută, în bătaie de joc

  Ne dorim în ultimă instanță, că nu-i încotro, retragerea, fuga, evadare din ăst trai. De mizerii lumești ordinare, tîrîtoare în dezordinea nedreptății strigătoare la un CER. Ce nu ne admite așa să I ne adresăm, neputincioși, fără să-L știm, ci așa la derută. În bătaie de joc ce-o ajuns cu așa religii ce cred în orice-i tărășenie urîtă-n lume.
  Dar cred potrivită LUI, ascunzîndu-I Măreția, Unicitatea în necurățenia morților străvechi zeificați. Rușine lume de netoți și alte netrebnicii, așa-L respectați măcar? Pe Dumnezeu, Creatorul tuturora, universuri și altele cîte or fi și pe ne meritit nu ni-s cunoscute. Interzise ne sînt cîtă vreme neputința ne conduce împreună cu prostia, lenea și dezordinea.
  A da, dezordine în cele trebuincioase însă, că-n nemernicii nu contează cum le aveți. A face, gîndi și vorbi, sînteți o adunătură prea mare de nedreptate în lumea asta.