Ne dorim liniștea în așa tumultoasă viață, nedreaptă-n lume pe minciuni. Detașare, seninătate, pace interioară, o anume fericire datorită îndepărtării de lumescul ordinar. Și dezintegrator de ființe normale și nepregătite încă de nebunia și prostia fudulă, modă de neputință. Depărtarea de învîrtejita absorbanta vremelnicie, mereu oriunde atotputernică.
Degajînd la rîndu-ne nu-n ritm de paradă exemplul ne insistent al regăsirii de sine. Greu lucru și imposibil de nu-ți dorești cu toată ființa ta acest lucru și căutîndu-l. Găsit în liniște, oriunde reușești începutul de îndreptare cerut de SUS și încă necunoscut societății. Nu-i de expus obraznic, ci doar celor ce inspiră încredere deplină, în liniște și pace.
Dorind asta din suflet și nu știu cum și de ce? Regăsind împăcarea cu lumea. chiar de-i cum e, reușim de vrem cu tărie susținută. Exteriorul fie cît de anevoie și agresiv, nu te atinge, fiind cu tine intim îndestulat definitiv, ferm și clar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu