Ifose ne tot dăm, justificate de am fi cum trebuie, dar așa-s de nerozi, nerozii. Și totuși cred că greșesc în privința SA nu știm nimica nici eu mai nimica. Așa că-I de așteptat cînd va socoti vremea împlinită, s-o aflăm de ne va da mîna. Timpu-i pierdut, ne dîndu-ne destulă vreme pentru pricepere și nici strașnice explicații. Fuge ca noi, Acolo-I altă tehnică a orelor ce nu mai trec, ci răbdătoare așteptă desăvîrșirea.
Aicea la noi irosirea-i ordinea lucrurilor de multă vreme și CER-ul o-nțeles nefolosul omului. Și ne mai acreditează încă-i în așteptare tare, și atent să nu care cumva să ne iar irosim. La EL totu-i perfecțiune, la noi merge și așa, adica în van, cam totu-i nepăsare, luare la mijloc. Incultură și imoralitate, minciună și nedreptate, praful de pe tobă-i spoita aflare.
Să căutăm a înceta împopoținarea neputinței, construcții strașnic fudule ce duc nicăieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu