3319.Neputincioșii, dăm înapoi de la oamenii ce trebuie să devenim și nu sîntem în stare, vai de noi nedrepții

  Trăim într-un amestec de bine și rău, de bunătate și răutate, credem, că-n realitate poate nu-s chiar așa. Apreciem după gîndirea fiecăruia formată și ghidată de trăiri trecute și urmate, poate în neștirea benefică. Omenirii și mai ales nouă care să ne dezmeticim cum ne tot cere CER-ul. Oameni să devenim acătării între ceilalți, demni și cumsecade cu frică de Dumnezeu, cu adevărat, nu minciuna.
  Pe ea, minciuna s-o uităm grabnic și cu folos să-I cerem iertare de prostia veche și fără pereche. Îndreptîndu-ne cu toată tăria înspre EL și noi cu adevărat omenoși și demni devenind. Că-i destul de greu vom vedea de putem trece pîrleazul, ori rămînem în țarcul animalizării. Nedemni, neputincioși cu perspective sumbre, de vede că nu-i încotro, mai încearcă, doar EL știind ce-i de făcut.
  Că noi neputincioșii, dăm înapoi de la oamenii ce trebuie să devenim și nu sîntem în stare, vai de steaua nostră nedrepții.