3295..Rămînîndu-ne continuarea cînd va fi să fie, mintea să n-o mai irosim degeaba, oare?!

  Vieți nerodite, nerealizate, ioc cunoaștere și minte, tărășenii întruna nedreptățita fire. Banalitatea anilor în fugă, ce ni se pare lungă și totuși la sfîrșit nu alegem mai nimica. Doar vid, forfota, neputința fudulă tare, tot pe loc pe loc și nu răsare nici-un busuioc, ci doar ioc. Jalnice izvodiri, risipim darul, viața, nu știm nimica, tare mirați și noi tot trecători rămînem.
  Avem aflări deosebite în continuare, așteptări din partea firii și a LUI, nu le întrezărim. Deocamdată neputincioși nu reușim mai nimica dîndu-ne ghes vremea să părăsim scena. Rolu-i irosit, folos neizbîndit, se mai tot dă ocazii omului să afle tempoul folositor. Datului CER-esc încă în bataie de joc aicea jos, ne luat în seamă și folos irosit.
  Zăngănitoare prezență și strașnice promisiuni, ca cela la mal înecate toate. Rămînîndu-ne continuarea cînd va fi să fie, mintea să n-o mai tot irosim degeaba, oare?!