3304 De la rangul de omenie în dezvoltare, nu-n descompunere ca acuma dezorientată

  Cînd vine vremea părăsirilor urmată de necazuri ce imprimă omenirii instrucția. Manevrabilitatea, conducere indiferent de voința fiecăruia, la grămadă nevoile. Ne-ncing în circul deșertăciunilor, acolo marionete, executanți de executat și alte. Netrebnicii, de nu ne vedem de calea trebuincioasă, dată s-o urmăm și-n timp evoluînd. Cum ne-o venit la socoteală, nevolnic mai ales, că-n teorie tari.
  Cu practica-i mai dificil și delăsători, nu ne urmăm îndreptarele știute, ci imoralitatea, nelegiuirile. Nu toți, dar destui, de strică ordinea bună în dezordine și răutăți, șmecherii și alte tărășenii. De te apucă amețeala cîtă lipsă de respect față de om și omenie e în unii. Că-n schimb bunii ce se mai află printre noi temerari și naivi, nu-ndrăznesc să îndrepteze decît cu mare încetineală.
  E chezașă-n rele urîta viață ce-o aflăm ne pricepîndu-ne de nici un fel, în așa lumesc decăzut. De la rangul de omenire în dezvoltare, nu-n descompunere ca acuma dezorientată.