3244.Exteriorul fie cît de anevoie și agresiv, nu te atinge, fiind cu tine intim îndestulat definitiv, ferm și clar

   Ne dorim liniștea în așa tumultoasă viață, nedreaptă-n lume pe minciuni. Detașare, seninătate, pace interioară, o anume fericire datorită îndepărtării de lumescul ordinar. Și dezintegrator de ființe normale și nepregătite încă de nebunia și prostia fudulă, modă de neputință. Depărtarea de învîrtejita absorbanta vremelnicie, mereu oriunde atotputernică.
  Degajînd la rîndu-ne nu-n ritm de paradă exemplul ne insistent al regăsirii de sine. Greu lucru și imposibil de nu-ți dorești cu toată ființa ta acest lucru și căutîndu-l. Găsit în liniște, oriunde reușești începutul de îndreptare cerut de SUS și încă necunoscut societății. Nu-i de expus obraznic, ci doar celor ce inspiră încredere deplină, în liniște și pace.
  Dorind asta din suflet și nu știu cum și de ce? Regăsind împăcarea cu lumea. chiar de-i cum e, reușim de vrem cu tărie susținută. Exteriorul fie cît de anevoie și agresiv, nu te atinge, fiind cu tine intim îndestulat definitiv, ferm și clar.

1484.Dorinţa SA expresă către noi

   Cînd sîntem promovaţi de EL, devenim egali şi cu ceilalţi aleşi aI SĂI, indiferent de obîrşie şi alte criterii pămînete, ce acolo nu se pun la socoteală. Sîntem în altă ordine de principii şi cerinţe necunoscute-n lumea oamenilor, cu toate că-i aparţinem încă un timp.
    Ni se pare, după unii, că ne îndeplinim doar nişte datorii impuse de roluri, în pielea căror pesonajii sîntem cît trăim pe aicea. Şi în realitatea cea adevărată altfel ni-i existenţa, ce-o vom afla cîndva în afara Pămîntului. Ori cam aşa ceva, mai altfel pe undeva cine ştie, într-o altă dimensiune poate, ori e doar o părere nedreaptă-n lume, ca multe altele. Praf în ochii credulilor, gură cască ce nu ştim multe şi ni se induc foarte multe abureli doar.
    Bucuria insului înspre bine e cînd îşi doreşte să i se alăture şi alţii, acompaniindu-se reciproc înspre desfătare şi chiar fericire de avem învoirea SA. Că numai de SUS, de ni se dă voie, cînd merităm, avem înlesnire la fericire şi libertate şi altele altfel lipsă în lumea nedreaptă.
    Orice nume I-am da LUI, nu contează, important E să-L rostim cu stimă şi respect deosebit, chiar cu-n fel de emoţie bună. Că EL e Dumnezeul nostru, Creatorul de la începuturile omeneşti pe planeta SA Pămîntul. Cu teamă de-I greşim, că altfel nu are de ce să ne fie frică, din contra EL ne inspită încredere de-L ştim corect. Şi de ne străduim cum putem a-L şi respecta e bine. Şi de ne căznim să-L şi credem, cu credinţă urmîndu-L cum ne va transmite.
    Dorinţa SA expresă către noi e să ne moralizăm existenţa între oamenii societăţii şi a familiei noastre, doar înspre bine. Fără ură şi rele fapte, vorbe şi gînduri, cît mai înfrînat pînă ne obişnuim, cu-n fel de a fi cum trebuie. De nu nu-i bine şi avem, necazuri că ne părăseşte în grele pedepse ce ni le aplică forţe ostile vieţii terestre. Ce ţin cont doar de EL şi Lumea SA şi noi nu le putem îndepărta şi nici struni, nu ni-s în puterea noastră.
    În puterea noastră e doar îndreptarea cerută ferm şi clar de EL, să ne-o însuşim grabnic şi cu folos nouă şi celorlanţi oameni ce-s împreună în viaţă cu noi.