3233...Ce sîntem cu frica de EL, chiar de-L bîjbîim, neclari fiind de multă vreme, plătind peșin încă și noi

  Că nu sîntem porniți chiar pe rele și urîte vorbe și fapte, ne mai acuza cineva de neseriozitate. Nu chiar pînă-n pînzele albe, că ne apucăm și de treabă bună și utilă, dar acreala nu-i în noi. Nici cruzi și foarte aspri, dincolo de limitele omenești firești, ci mai degrabă demni și cu bunăvoința. Imediat săritor în altă atitudine de nu-i potrivită fermitatea hotărîtă și amenințătoare.
  Cîte nițel din fiecare fel omenesc de a fi, sfătoși, cumpătați, blajini, isteți și cu viziunea dragostei de viață. Privind greșelile celorlalți cu nădejdea că vor dovedi cotrariul și îndreptarea chiar și prin alte forme adiacente, tangențiale. Ale cererilor de iertare, poate neputința ne oprește o vreme, ce vor și fi primite, și să ne vedem de cale cu demnitatea oamenilor.
  Ce sîntem cu frica de EL, chiar de-L bîjbîim, neclari fiind de multă vreme, plătind peșin încă și noi. Pînă va fi vremea aceea, ce n-o știe nimenea, doar EL Acolo, Unicul.