Ne simțim cumva mai altfel decît ceilalți, mai domoliți, atenți cu întrajutorarea. Miloși, darnici chiar pînă la nebănuite extreme ale binelui altora, primitori, chiar de uneori nu avem ce oferi. Ne răzbunători imediat, ci cu luare aminte analizînd, despicînd firul în patru, lucru ce nu-i chiar bine mereu. Și ne recunoaștem propriile limite, mai greu, dar totuși putem fi, căutîndu-ne îndreptare, cît se poate.
Copilării, naivități, ce nu-și au locul deloc în firescul matur al oamenilor, e prezent la noi. Românii de toate felurile și modelele ori nu, fiind mai acătării decît mulți copămînteni. Ce-s încrezuți nevoie mare și nu fac nici o berînză cînd îl analizezi, dar e mîndru și obraznic. Căutînd întîietăți nemeritate și de foarte multe ori și aflate, că noi ne vedem mai lesne de altele specifice, asta e.
Omenescul nostru e dezarmant în fața celorlalți, ce nu ne pricep totdeauna corect. De asta atîte necazuri ce le întîmpinăm în afara granițelor și greu ne adaptăm, nu toți. Depinde cît de români ne simțim și ceea ce găsim în lume și de ne cuprinde ori ba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu