3217..Că îndreptarea-i grea fără îndrumări devreme, ci lăsate pe sprîncene și de lene

  Ne cunoaștem îndatoririle destul de bine ca oameni între oameni și-n natură, cu bun-simț. Și binele mereu între noi cît trăim, dar ni-i mai ușor răul și urîtul de făcut. Ni-i mai la îndemînă și nu ne îndeamnă nimeni la nelegiuiri, ci singuri prin lipsa educației. Corecte și necunoașterea LUI, de fapt știm că-I în CER, dar ne-o aburit nedreptatea slobodă.
  Pe glob, lăsată de CER să ne încerce și-o reușit îndepărtarea de EL și la fel înrăirea. Că merg braț la braț neputințele astea ce-s în lume date să ne strice ca oameni. Ajungînd acuma cum sîntem de-a rîsu-plînsu și nici nu-L știm ci-L aproximăm. Confundîndu-L cu romanul violator și pe fiu său, isus, zeu din nimereală nedreaptă LUI și nouă.
  Încercările nereușite ne costă amarnice necazuri și moarte prematură, noi și familia noastră. Că îndreptarea-i grea fără îndrumări devreme, ci lăsată pe sprîncene și de lene.