3239.Că nu-L știu și nici buni între oameni nu pot să fie, cumsecade, ci ca și lumea ce tot plătește întruna

  De foarte multe ori în istoria omenirii și-n cea mai de curînd, EL s-o folosit de inși tari. Chiar ne știutori de EL, și nu prea îndreptați, ca oameni, ci fermi. Și doritori de a fi în centrul unor prefaceri în care se implicau trup și suflet. Asigurîndu-i CER-ul invincibilitatea pînă-și terminau menirea, fiind totuși fără EL. În scurt timp în mod inexplicabil, pentru nedrepții lumii, dispăreau, ne bucurîndu-se de viața ce mai era.
  De se îndreptau cum ne tot cere CER-ul în fața SA și-ntre oameni cum trebuie. Deci e firesc să-L ascultăm, știindu-L respectîndu-L, chiar crezîndu-L în mod deosebit. Condiția umană e să poți, că tare multe tare ne fac neputința mai tare ca voința, uneori. Deci dacă te-nvoiești cu EL, viața ta și a lor tăi e alta, deosebită, chiar de ești prin lume.
  Nu-i simți nevoile care între ceilalți fac ravagii, terminîndu-i, nemulțumindu-i. Că nu-L știu și nici buni între oameni nu pot să fie, cumsecade, ci ca și lumea ce tot plătește întruna.