3238.Că nu de florile mărului ne-o tot dat EL pe Pămînt să-I fim, nu încurcîndu-I socotelile

  Trebuincioase societății umane în dezvoltare, cunoașterea mai deosebită, cruciale răspîntii ale vremurilor obligatorii de trecut. Simțite mai altfel și duse la bun sfîrșit, o vreme măcar, rezolvînd cerințe date și altfel neputincioase. Deci oameni providențiali ce rup ritmuri învechite, nedrepte și nedorite SUS. Dar date să ne încerce, ca să ne purifice firea încă destul de necontrolată și demnă.
  Cum ne tot cere CER-ul și nu-L urmăm, ci răul și urîtul ce ni-s în cale, ferindu-ne de bine și util. Nici de EL nu știm cu adevărat, îndepărtați de cîte nerozii tîmpe, ce-s deschizătoare. De strașnice părăsiri din parte-I, avînd necazuri peste necazuri și de nu te dezmeticești pieri. Tu și ai tăi ne anunțați, ci îngroziți și nepricepîndu-vă menirea de oameni cu adevărat, cum trebuie.
  Că nu de florile mărului ne-o tot dat EL pe Pămînt să-I fim, nu încurcîndu-I socotelile. Nedrepți și neputincioși a ne îndrepta și comporta omenește, știindu-L cît mai bine posibil.