4417..Ducîndu-ne de nas.

  Parcă nu ne-ar dori binele, cunoașterea deplină, cît ni-i în drept, nu cine știe ce, față de EL și noi, natură și altele. Cîte sigur nu ni-s în competența noastră, așa încă limitați și neputincioși, delăsători și netrebnici în ceea ce contribuim la nelegiuirea. De toate felurile, prima-i necunoașterea SA și a noastră cît ni se cade, a naturii ajutătoare, pe lîngă noi sprijinindu-ne cît e în dreptul ei.
  Noi cu ale noastre toate, ne primejduim existența și așa necuviincioasă și de ne dorit SUS, lăsată o vreme să ne vadă. De ce sîntem capabili, nu părăsiți, ci observați atent, noi nu avem voie să știm ce și cum, ne trezim mereu neștiutori. Neputincioși în fața părăsirilor date cu toptanul, legate de pedepse, constrîngeri de toate felurile, prin noi înșine ori interpuși.
  Nu-i iertare, cum nelegiuirea, necredința, păgînismul îl tot propagă anapoda, ducîndu-ne de nas mereu fără de EL cu noi.

4342..Nu ne revenim.

  Dezvoltarea nemaipomenită a comunicațiilor, calculatoarelor de tot felul, promițînd alte abordări în cunoașterea. Unor alte teme mai înnoitoare înspre cîmpuri ale unor dezvoltări în cam toate direcțiile vieții de trăit, dar să ne purtăm acătării între noi îndreptați, moralizați. Cumsecade, că toate acestea-s pe barba LUI nouă înlesnite, chiar de șchiopătăm vizibil în relații cu EL și neputincioși.
  Și-ntre noi și cu natura nerespectînd legislația SA dată nouă dintotdeauna de cînd putem fi ceea ce EL dorește de la noi și noi. Încă nu-L putem mulțumi nici azi și-i de aflat cum e de făcut, că ne așteaptă a-I fi apropiați nu tot îndepărtați. Și prin acele încă în vogă religii ce nu-L mulțumesc, făcînd pașii îmbunătățirii relațiilor cu EL, cum ne preocupăm de atîtea altele.
  Și de EL încă nu reușim a fi cum ne cere și se văd daunele pe tot globul cîte avem de îndurat, de nu ne revenim a fi oamenii dați pe aci.

4243..Normal.

  EL se tot preocupă cu aducerea noastră cît mai aproape de ceea ce trebuie să fim, în diferite stadii de cunoașterea firescului. Ce ne aparține și nu-l simțim îndeajuns de bine, hălăduind pe cîte necunoașteri în deriva unor vremi ce-s oarecum de uitat. Dar nu-i chip așa înțînați și habotnici în nelegiuiri și altele ce nu ne vin bine, încă datori unor restricții străvechi, ce nu le depășim acătării.
  Fiind parcă auto-priponiți în dîrze închipuiri ce ne umbresc buna înțelegere a căi de urmat cu EL și celelalte ce ne privesc. Și nu prididim a le lua în considerare așa de prinși cu ale vieții nepricepute încercări, nu alandala, ci de priință. Nouă dar încă nesocotite la vreme și de cele mai multe ori uitate pe undeva în timp și spațiul trăirii nepricepute a existenței firave.
  Din vini ce ne aparțin în mare măsură dar nu ne vin bine și la timp cum ar fi normal, un normal ce nu-l vizăm mai defel.

4160...În devenire înnoitoare.

  Schimbarea va fi totală în societate, conducerea va fi spirituală doar, cea laică va fi ceva supusă îndreptării tot mai desăvîrșită. Cunoașterea va fi iar cît mai amănunțită-n toate domeniile, fiind însă liberi de SUS, ne mai fiind împiedicați, ci ajutați, îndrumați. Calea nouă în aflare o vreme de transformări drastice și fără tăgadă, vrednice de EL și noi înălțîndu-ne la cerințele LUI.
  Aleșii acelor nații ce vor fi cu acordul SĂU explicit continuînd transformări demne de oamenii ce vom demonstra că putem fi. Cumsecade în societate continuu înspre ceea ce ne dorește EL să-I fim în preajmă, nu o lume în derivă ca azi încă. Ci-n cunoașterea colaborării și desăvîrșirii temeinice a traseului gîndit SUS și jos pus în aplicare cu luare aminte, toate acestea ce azi.
  Ne creează piedici vor fi uitate, conlucrînd devotați omeniei din noi pentru Universul cunoașterii în devenire înnoitoare.

3238.Că nu de florile mărului ne-o tot dat EL pe Pămînt să-I fim, nu încurcîndu-I socotelile

  Trebuincioase societății umane în dezvoltare, cunoașterea mai deosebită, cruciale răspîntii ale vremurilor obligatorii de trecut. Simțite mai altfel și duse la bun sfîrșit, o vreme măcar, rezolvînd cerințe date și altfel neputincioase. Deci oameni providențiali ce rup ritmuri învechite, nedrepte și nedorite SUS. Dar date să ne încerce, ca să ne purifice firea încă destul de necontrolată și demnă.
  Cum ne tot cere CER-ul și nu-L urmăm, ci răul și urîtul ce ni-s în cale, ferindu-ne de bine și util. Nici de EL nu știm cu adevărat, îndepărtați de cîte nerozii tîmpe, ce-s deschizătoare. De strașnice părăsiri din parte-I, avînd necazuri peste necazuri și de nu te dezmeticești pieri. Tu și ai tăi ne anunțați, ci îngroziți și nepricepîndu-vă menirea de oameni cu adevărat, cum trebuie.
  Că nu de florile mărului ne-o tot dat EL pe Pămînt să-I fim, nu încurcîndu-I socotelile. Nedrepți și neputincioși a ne îndrepta și comporta omenește, știindu-L cît mai bine posibil.

3128.Fără morală și bine, nici de amintit de EL, nu se dorește a se ști și atunci ce-i cu noi?! Pînă cînd?

  Că-n timp omul se tot perfecționează nu numai înspre bine și cunoașterea celor trebuincioase. Dar și-n răutăți și urîte comportamente ce-n trecutul chiar foarte apropiat. Nici nu erau de gîndit, dar azi cu perspective dezastroase de nu ne vedem de treabă. Serioși și în pacea lumii, să sperăm că-n fața LUI ne vom tot îndrepta, în timp și știindu-L mai bine.
  Astfel să nu-L silim a ne mai părăsi c-o nouă lecție de pedepsire goaznică a lumii. Ca-n secolul trecut, ce și azi ni le tot amintim cutremurătoare și ne de dorit în veci, de s-ar putea. Dar depinzînd în totalitate de noi, cu scaun la cap îndeplinindu-I cerințele cu timpul. Nu cum tot aflăm din mass-media zilei decăderile repetate ale societății oriunde.
  Fără morală și bine, nici de amintit de EL, nu se dorește a se ști și atunci ce-i cu noi?! La ce să ne așteptăm? Din ce în ce mai amenințătoare devenind viața unora contra altora. Pînă unde se va merge? Și să începem a ne reveni și menține în parametrii normalității omenești adevărate.

3054.Înavuțirea fără temei, față de bunul-simț și dreptate

  Spirit pozitiv ne dorește EL să-I fim alăturea, chiar împletind cunoașterea științifică. Cu credința în EL mereu înspre desăvîrșirea trebuincioasă binelui în lumea. Oamenilor de oriunde, cumsecade, informați și utili întrajutorării corecte, ferme și clare. Ferindu-ne de religiile ce ne aburesc cu cîte netrebnicii străine de EL, Unicul din CER.
  Împreună cu Lumea LUI ce domină lumea cunoscută, cît știm, fiind limitați. Și necunoscută în cea mai mare parte a universurilor cîte or fi? CER-ești și Pămîntene cît și altele pe frecvențe și alte ne cunoscute categorii puzderie. Și spirituale în care nu avem mai deloc habar ce și cum deocamdată. În așa nerozii de nedreptăți spirituale mințite, ce ne înstrăinează de EL Adevăratul.
  Oscilăm între materialitate și spiritul cu gîndire înălțătoare, banul cu ale lui meandre necinstite. Înavuțirea fără temei bun și corect față în față cu bunul-simț și dreptatea căpătîi de credință adevărată. Omenescului din noi firesc și inatacabil, de-i cumsecade păzit cum ni-i firea dreaptă.

2795.Să nu ne tulbure viața și așa foarte agitată

  Că nu-i accesibilă cunoașterea tărîmului celălalt, să mergem în excursie plătită. Să spunem organizată de ONU, pe plan mondial după un plan riguros aprobat SUS. Ehei aici e chichița, SUS nu se duce nimeni cu recipisa pentru aprobare, încă. Papa nu-i competent, iar EL o făcut în așa fel să nu străbată nici o iotă de dincolo aici. De aici dincolo se știu multe, cu fiecare decedat se tot transmit acolo știri.
  De ultimă oră din lumea viilor și EL E Singurul din CER ce doar de vii se ocupă. Are și-n acea lume a morții un reprezentant fidel LUI, dar nu se vrea nici o știre. Să ne parvină, să nu ne tulbure viața și așa foarte agitată și cu preocupări nedrepte. LUI și nouă și fără acea cunoaștere ce ne-ar și mai înstrăina de viața asta. Ce ni se pare incorectă, doar că nu-L știm bine și nu ne comportăm omenește.
  Cum trebuie între noi, ci imorali și fără binele mereu între oameni. Ci mai bine unii se comportă față de amintirea celor duși și cu cîtă atenție nu toți. Își pregătesc trecerea din timp, cu toate că fiind nedrepți și fără EL, nu știu dinainte. Ci aproximează ca toată viața în neregulă trăită, ne știindu-L bine.

2793.Că nu putem medita printre morminte

  Moartea e mai cunoscută, mai înaintea cunoașterii chiar de sine și nu numai. Într-atît de impusă vieții oamenilor că i se opune cunoașterii în general a lumii și altora ce ni-s strict necesare vieții. Ne-o înspăimîntat, doar ca nedrepți și alte însușiri nedemne poate. În a SA și a omului adevărat în tumultoasa viață, împestrițat cu cîte nevoințe trebuincioase existenței firești.
  Că nu putem medita printre morminte, ci-n plină via natură fie și altele ale omenirii făuriri. Despre a nostră menire cumsecade și cunoaștere fără oprire a LUI corectă. Oriunde aflîndu-L printre vii, de vii ocupîndu-se îndrumîndu-i cumsecade. Să-I tot fim și-ntre noi la fel cu bine și utilă viață, uitînd de nevoi cu EL alăturea.
  Că-i de ne crezut pentru începători și neîncrezători, implicați-vă o vreme de probă doar. Și să trageți concluziile nu mai devreme, ci doar atunci cînd se va cădea.