4243..Normal.

  EL se tot preocupă cu aducerea noastră cît mai aproape de ceea ce trebuie să fim, în diferite stadii de cunoașterea firescului. Ce ne aparține și nu-l simțim îndeajuns de bine, hălăduind pe cîte necunoașteri în deriva unor vremi ce-s oarecum de uitat. Dar nu-i chip așa înțînați și habotnici în nelegiuiri și altele ce nu ne vin bine, încă datori unor restricții străvechi, ce nu le depășim acătării.
  Fiind parcă auto-priponiți în dîrze închipuiri ce ne umbresc buna înțelegere a căi de urmat cu EL și celelalte ce ne privesc. Și nu prididim a le lua în considerare așa de prinși cu ale vieții nepricepute încercări, nu alandala, ci de priință. Nouă dar încă nesocotite la vreme și de cele mai multe ori uitate pe undeva în timp și spațiul trăirii nepricepute a existenței firave.
  Din vini ce ne aparțin în mare măsură dar nu ne vin bine și la timp cum ar fi normal, un normal ce nu-l vizăm mai defel.

4068...Înșelîndu-vă pe voi însăși.

  Orice-i fără consimțămîntul făptuitorului, celui pus singur la așa caznă, că-i o învingere. A firescului, de nu am fost cu minte și ne-am tot îndepărtat de EL, acuma recuperăm. Dar cu bun-simț și bucuria aflării și prin greutăți, dar ne muncim a-I fi și îndreptați. Cum ne pretinde și pe deasupra postim cît ne lasă firea, nu exagerînd și nemulțumindu-ne.
  Truda cu abținerea totală de la apă și alimente o perioadă de timp, că altfel de post. Nu există decît între netrebnicii din NT și urmașii acelor scorneli contra LUI și a nostră toți. Să vă feriți a înșira degeaba posturi ce nu-și au menirea, nu-s luate SUS în calcul. Decît acele posturi albe, deci fără apă și mîncare deloc o vreme cît puteți ține convenabil.
  Pentru voi oameni în fața LUI, ne ducîndu-L cu preșul cu cîte închipuiri neroade că vă costă la o adică! Înșelîndu-vă pe voi însăși fără vreun folos nici aici și nici Acolo!

3257.Și celorlalți în cunoaștere, ne mai aflîndu-le demne de omenia ce ar trebuie să fie pe Pămînt

  Aspre erinii ce-s întoarse entități, închipuiri, și nu prea, ce ni se bagă-n suflet răzvrătindu-ne contra firescului. Din noi și de oriunde, slobode din CER, să ne pedepsească, de-I greșim, încălcîndu-ne menirea. Dați pe Pămînt nu sîntem așa de pomană în viață, cu de toate la îndemînă doar să ni le dorim cumsecade a fi. Și nu prea putem, înclinați spre neputințe de tot felul, dîndu-I dureri de cap, de nu știe ce și cum e cu noi.
  Tot ne dă de capăt și atunci se află că nu putem fi cum trebuie, ci slobozi la nerozii. De tot felul, plătind imediat, scăpați de sub oblăduirea SA, ne găsim leacul în pieire. Nu mai sîntem buni de nimica, scîrnăvii hîde, închipuiri urîte cu chip de om. False întrupări, unde sufletul și mai ales spiritul nu știe de ce-i așa dat să sufere chinuri de la ființe așa negative.
  Ne voind viața, ci chinul, cazna răului și urîtului din noi, corupînd și ce-i în jur. Murdărind cumsecădenia, în bătaie de joc luînd tot și toate cîte sînt, date. Și celorlalți în cunoaștere, ne mai aflîndu-le demne de omenia ce ar trebui să fie pe Pămînt.