3390...Aflîndu-ne o etapă în dezvoltarea firească și pe urmă...

  Că se zice că avem acces la lumină, o fi dar nu demonstrăm aceasta, ba din contra. Facem umbră și degeaba pămîtului, se tot zice la fel prin lume. În loc să-l luminăm, să ne luminăm pe noi, să depășim pragul neputinței. De a fi oameni cum trebuie, cum ni se cere între noi înșine cu adevărat demni și cumsecade. Nu să facem abstracție de EL, că nu-i drept, dar să-L respectăm cît putem și demni
  Măcar în fața SA să trecem, văzîndu-ne de lungul nasului cît ne privește. De nu sîntem în stare să-L urmăm, nu știu e lungă și grea problema aceasta, cu EL și noi. Așa nepricepuți în ceea ce trebuie, cum trebuie și cînd, nu ne dumirim defel. Și nici din partea SA, nu ne sînt multe de știut încă corect, nu-i vremea, se vede treaba.
  E de edificat lumea asta în continuare, aflîndu-ne o etapă în dezvoltarea firească și pe urmă...

3257.Și celorlalți în cunoaștere, ne mai aflîndu-le demne de omenia ce ar trebuie să fie pe Pămînt

  Aspre erinii ce-s întoarse entități, închipuiri, și nu prea, ce ni se bagă-n suflet răzvrătindu-ne contra firescului. Din noi și de oriunde, slobode din CER, să ne pedepsească, de-I greșim, încălcîndu-ne menirea. Dați pe Pămînt nu sîntem așa de pomană în viață, cu de toate la îndemînă doar să ni le dorim cumsecade a fi. Și nu prea putem, înclinați spre neputințe de tot felul, dîndu-I dureri de cap, de nu știe ce și cum e cu noi.
  Tot ne dă de capăt și atunci se află că nu putem fi cum trebuie, ci slobozi la nerozii. De tot felul, plătind imediat, scăpați de sub oblăduirea SA, ne găsim leacul în pieire. Nu mai sîntem buni de nimica, scîrnăvii hîde, închipuiri urîte cu chip de om. False întrupări, unde sufletul și mai ales spiritul nu știe de ce-i așa dat să sufere chinuri de la ființe așa negative.
  Ne voind viața, ci chinul, cazna răului și urîtului din noi, corupînd și ce-i în jur. Murdărind cumsecădenia, în bătaie de joc luînd tot și toate cîte sînt, date. Și celorlalți în cunoaștere, ne mai aflîndu-le demne de omenia ce ar trebui să fie pe Pămînt.

2320.Nu-s croite după noi, aparțin altora, li-i firea așa

   Sîntem tare schimbători, ori din contra, tare taciturni unii și invers. Adoptăm prea ușor atitudinilea altora, care nu ni se potrivește. Nu-i croită după noi, ci-i aparține acelora, cine știe cum. Așa li-i firea și noi să ne vedem de ale noastre pînă le-om afla, corecte. Bine ar fi cu bun-simț și binele mereu în relațiile cu oricine. Obișnuindu-ne să fim corecți în toate cele, de exemplu de s-ar putea, ar fi ceva.
  Nu-i ușor, ci destul de dificil, cu firea omului cam anapoda, de obicei apucat. Îndărătnic și fără țel, părăsit de responsabilitatea clară și fermă a educației. Trebuincioase de la părinți, apropiați și societate, în voia valurilor vieții. Care-s iresponsabile de obicei, cu toate că nimic nu-i întîmplător în lume. Ci programare de SUS, dar ni se cere și nouă implicare, a oamenilor în general.
  Și-n particular fiecare-i dator să fie dezmeticit în viață, nu după alte poziții și puncte de vedere. Ci proprii ale noastre, influiențabile de cei responsabili de noi doar. Nu cîte parazite și haihui, ce ne duc de obicei la necazuri și fărădelegi. Ce-i costă și pe cei ce ne aveau în grijă și pe noi, la o adică.