3390...Aflîndu-ne o etapă în dezvoltarea firească și pe urmă...

  Că se zice că avem acces la lumină, o fi dar nu demonstrăm aceasta, ba din contra. Facem umbră și degeaba pămîtului, se tot zice la fel prin lume. În loc să-l luminăm, să ne luminăm pe noi, să depășim pragul neputinței. De a fi oameni cum trebuie, cum ni se cere între noi înșine cu adevărat demni și cumsecade. Nu să facem abstracție de EL, că nu-i drept, dar să-L respectăm cît putem și demni
  Măcar în fața SA să trecem, văzîndu-ne de lungul nasului cît ne privește. De nu sîntem în stare să-L urmăm, nu știu e lungă și grea problema aceasta, cu EL și noi. Așa nepricepuți în ceea ce trebuie, cum trebuie și cînd, nu ne dumirim defel. Și nici din partea SA, nu ne sînt multe de știut încă corect, nu-i vremea, se vede treaba.
  E de edificat lumea asta în continuare, aflîndu-ne o etapă în dezvoltarea firească și pe urmă...