3390...Aflîndu-ne o etapă în dezvoltarea firească și pe urmă...

  Că se zice că avem acces la lumină, o fi dar nu demonstrăm aceasta, ba din contra. Facem umbră și degeaba pămîtului, se tot zice la fel prin lume. În loc să-l luminăm, să ne luminăm pe noi, să depășim pragul neputinței. De a fi oameni cum trebuie, cum ni se cere între noi înșine cu adevărat demni și cumsecade. Nu să facem abstracție de EL, că nu-i drept, dar să-L respectăm cît putem și demni
  Măcar în fața SA să trecem, văzîndu-ne de lungul nasului cît ne privește. De nu sîntem în stare să-L urmăm, nu știu e lungă și grea problema aceasta, cu EL și noi. Așa nepricepuți în ceea ce trebuie, cum trebuie și cînd, nu ne dumirim defel. Și nici din partea SA, nu ne sînt multe de știut încă corect, nu-i vremea, se vede treaba.
  E de edificat lumea asta în continuare, aflîndu-ne o etapă în dezvoltarea firească și pe urmă...

1892.Nedreptatea față de EL și noi

   Purificarea vine cunoscînd ce trebuie, că încă în ceața vremii nu aflăm calea. Nici vorbă de lumină , ci întunecarea din vechime în nedreptatea hîdă față de EL și noi încă. Că inconștientul ne mai obligă la îndreptare, dîndu-ne ghes să o știm și noi curați. Să pășim prin viață, e posibil, dar ce ne facem cu îndreptarea înspre EL?
   Cu adevărat și ferm cum e și normal îndatorați fiind LUI și la care EL nu renunță. Ci ne va obliga să-L aflăm și îndreptați mai întîi între noi, să-L cunoaștem cu adevărat și clar. Ne-o scornit oarecum acum 77 de ani și nu s-o ales mare lucru. Că nedreptatea-i țapănă pe aici și încă suflă duhoarea morții ce-o pîndește mereu.
   Pînă ne va slăbi, lăsîndu-ne în plata doar a LUI și altă viață vom afla îndreptată. Corectîndu-ne din mersul cunoașterii bune, adevărate și de contopire cu Totul într-un ce. Îl vom afla cînd va dori și merita și noi ca lumea.