4243..Normal.

  EL se tot preocupă cu aducerea noastră cît mai aproape de ceea ce trebuie să fim, în diferite stadii de cunoașterea firescului. Ce ne aparține și nu-l simțim îndeajuns de bine, hălăduind pe cîte necunoașteri în deriva unor vremi ce-s oarecum de uitat. Dar nu-i chip așa înțînați și habotnici în nelegiuiri și altele ce nu ne vin bine, încă datori unor restricții străvechi, ce nu le depășim acătării.
  Fiind parcă auto-priponiți în dîrze închipuiri ce ne umbresc buna înțelegere a căi de urmat cu EL și celelalte ce ne privesc. Și nu prididim a le lua în considerare așa de prinși cu ale vieții nepricepute încercări, nu alandala, ci de priință. Nouă dar încă nesocotite la vreme și de cele mai multe ori uitate pe undeva în timp și spațiul trăirii nepricepute a existenței firave.
  Din vini ce ne aparțin în mare măsură dar nu ne vin bine și la timp cum ar fi normal, un normal ce nu-l vizăm mai defel.