Ne amintim uneori cu nostalgie cam plăcută, cît se poate, de epoca de aur a comunismului de la noi, cu acele trăiri dornice de afirmare sinceră. Nu toți, ci cei mai cu ceva ce aveau de spus ceva-n viața care oricum se duce, măcar să te alegi cu ceva. Nu oricum ci-n folosul societății oamenilor care și așa o duceau anevoie, măcar de puteam înviora oarecum nădejdi de mai bine.
Era ceva ne complăcîndu-ne nici atunci nici acuma nefirescului inuman, imoral și nedrept ce după acea vreme o urmat azi mai. De scîrbă societate uitată în deriva ne cumințeniei, liber la rele și urîte, mai urîte și nesuferite îndeletniciri ce trebuiesc grabnic uitate. Cum? prin îndreptarea corectă în aflare acuma și mai cu priință la EL, că ne vrea cumsecade între noi și-n natură oriunde.
Deci să ne vedem de ceea ce ni-i dat a fi cu bun simț și neastîmpărul binelui și folosului la vreme, cu cap și-n luptă continuă cu inerția păguboasă a nedreptății.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu