4248..Aiureală fudulă.

  Ni se năzare că sîntem cine știe ce și nu-i adevărat, ne comportăm anapoda fără discernămîntul cerut unora mai cătării. Clacăm între oameni, în natură și mai ales în fața SA și suportăm consecințele de vrem ori nu, de nu ne-am cătat de drum. Năzuind la cîte cele necuvenite și plata-i peșin uneori pe loc, alteori la paștele cailor, dar de cele mai multe ori nu plecăm de pe aicea ne struniți.
  De nu urmașii și cei apropiați nouă tot vor fi trași la răspunderea pămînteană, naturală care-i aprigă și cînd nu ne mai așteptăm. Iar cea Devină o mai invocăm dar nu ne îngrijim mai deloc de EL cu noi alăturea și oricînd o încasăm și nu ne doare cu adevărat. Obișnuindu-ne în așa hal de nerușinați ajungînd, nepăsători la toate și la tot, tot fără de EL, ba mai mult înlocuindu-L pe EL.
  Cel De Ne Înlocuit, nu cu orice sfințenie,ce ar mai fi de înțeles, dar c-o fata morgana, închipuire searbădă și fără discernămîntul necesar, aiureală fudulă.