Dreptatea Divină să nu ni-o punem în cap a o ști și aplica pe Pămînt, că nu-i la îndemînă, n-o știm, nu avem voie. Și nici cumsecade nu-i, ci doar dreptatea omenească, care-i și SUS caznă a ne-o demonstra cu ale SALE teme. Nu se încape, ci-i doar de noi și felul nostru de a fi, dar așa să și fim cum trebuie între noi toți și-n natură cu EL de asemenea cît mai bine.
În dreptul nostru al fiecăruia și-mpreună cu toții cum sîntem dați a fi, nu oricum se tot vehiculează neputința de a fi oamenii. Proiectați a exista omenește nu neomenește cum și azi ne tot comportăm dîndu-I LUI ocazii de nepotriviri ce-L îndepărtează de noi. Nu nepăsător ci cu aplecare ne tot experimentează trăiri și trăiri în vederea revenirii în parametrii datului dintotdeauna.
Dar nici azi știut și aplicat cum trebuie printre noi toți și nici în fața naturii și mai ales a SALE și Lumii LUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu