Ne petrecem viața mai ales cu cîte preocupări de ale traiului zilnic pentru ale existenței priorități ce-s cu privire la hrană. Eros, frică și cam atîte-s esențiale după noi cei de azi și de cînd lumea, mai apare la unii și credința, cu toate că ea ar trebui să fie prima și nu-i. Decît cam de la o anumită vîrstă pînă nu mai sîntem, deci oarecum la apusul vieții ne mai cumințim, în rest Dumnezeu cu mila.
Că noi habar nu avem de EL și noi în conlucrarea dată și nici pînă acuma pusă la punct, ci-n deriva vremurilor înspre un ce, ce va fi. Cînd se va hotărî de SUS și noi mai altfel îL vom urma spășiți care cum va ști mai bine în desăvîrșirea speciei umane date cu EL în frunte. Pînă atunci mai e vreme de izbeliște cam lumea lăsată pe tîmjală, ne luată prea aspru la întrebări, ci-n virtutea obișnuitului.
Nefiresc în care ne complacem și CER-ul cu noi asemenea ne rabdă multe mari și mărunte încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu