4256..Conviețuirii pașnice.

  În timp crescînd copii de cum e firesc, dar ne mai și năzar și unele ne la locul lor atitudini. Ce tot dorim să fie clar și ferm respectate, cu toate că nu-s acătării fiind în afara moralei și dreptății, ci-s false fudule. Reguli ce-s prin lumea vînturate obicee ne la locul lor dar urmate cu strășnicie și nu dorim conviețuirea bună și firească.
  De nu ne dau satisfacție cîte pretenții ce le impunem celorlalți mai de jos ca noi în familii și comunități sociale. Silindu-i pe ceilalți la diverse șicane și neplăceri și noi la fel n-o ducem normal complicîndu-ne inutil existența. Se poate urmînd din rău în mai rău relații ce trebuiesc îmbunătățite nu să ne urîțească și chiar blesteme ce dezbină și transcend moartea.
  Cu urmări necorespunzătoare și nu ne dăm seama cam defel că era mai bine buna înțelegere și lupta pentru monolitul familiei. Combătînd neînțelegerile și mai tolerînd unele și altele de dragul conviețuirii pașnice, cu binele mereu în față, că-L cam supărăm.