4268..Nu ne clintim .

  Afînd cum e corecta îndrumare și de urmat oarecum obișnuindu-ne c-un fel de a fi demn de oamenii ce sîntem a fi. Între noi, în natură și-n fața SA, dezmeticiți în continuă aflare de noi cuceriri înspre ceea ce trebuie să devenim. În timp și spațiul alocat fiecăruia și de urmat chiar de mai sînt mereu probe de trecut fiind încercați de sîntem vigilenți ori ba.
  Și nu ne reîntoarcem în necunoașterea totdeauna păguboasă firii date și încă ne învățată corect din diverse vini adunate în timp. Obișnuiți nu cu firescul cumsecade, ci mai degrabă cu examene ce nu-s luate și căzuți mîncăm papară noi și ai noștri. Deci orice dereglare cît de neînsemnată din calea cunoscută, alarmați s-o depășim evitînd capcana și adresîndu-ne LUI.
  Cu luare aminte că-i irosire și noi ne vedem de drum și nu ne clintim cît putem mai bine.