Parcă mai omenoși ne găseam în comportamente între noi oamenii simpli în vremea comunismului de la noi. Cum era, ne suportam mai lesne ca acuma cînd parcă ni s-o aprins capul în așa libertate în așa capitalism de import, străin de noi nația asta așa acătării. Pînă mai ieri cu frică de Dumnezeu și bun-simț și dreptatea pe înțelese clar și demn, nu ca azi în minciuni tot mai nemaipomenite.
Da și-n trecut și nu numai în secolele din urmă, ci de cînd e cu creștinismul, înstrăinată tot mai abitir omenirea de EL. Și EL de noi aflîndu-ne ca pretutindeni în cale strîmbă față de calea LUI cu noi împreună, în respect față de legea SA dată nouă odinioară. Motive pentru care ne găsim permanent în ofsaid față de ceea ce ne tot cere EL de cînd lumea și penalizați tot plătim și azi.
Inconștienți de EL și noi cum ar trebui să fim între noi, mai acătării în dreptate și bună-cuviință și cu natura și Lumea SA, ce n-o știm mai defel încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu