4256..Conviețuirii pașnice.

  În timp crescînd copii de cum e firesc, dar ne mai și năzar și unele ne la locul lor atitudini. Ce tot dorim să fie clar și ferm respectate, cu toate că nu-s acătării fiind în afara moralei și dreptății, ci-s false fudule. Reguli ce-s prin lumea vînturate obicee ne la locul lor dar urmate cu strășnicie și nu dorim conviețuirea bună și firească.
  De nu ne dau satisfacție cîte pretenții ce le impunem celorlalți mai de jos ca noi în familii și comunități sociale. Silindu-i pe ceilalți la diverse șicane și neplăceri și noi la fel n-o ducem normal complicîndu-ne inutil existența. Se poate urmînd din rău în mai rău relații ce trebuiesc îmbunătățite nu să ne urîțească și chiar blesteme ce dezbină și transcend moartea.
  Cu urmări necorespunzătoare și nu ne dăm seama cam defel că era mai bine buna înțelegere și lupta pentru monolitul familiei. Combătînd neînțelegerile și mai tolerînd unele și altele de dragul conviețuirii pașnice, cu binele mereu în față, că-L cam supărăm.

3630..Cred că ne va îndruma la timpul potrivit

  Față de copii avem obligațiile curente, cele obișnuite de ai îndruma corecți să fie cît sînt pe Pămînt. Noi cît trăim, între oameni și-n fața SA, respectîndu-L măcar, de nu să și creadă în EL, ca fiind Singurul Dumnezeu. Și de zeii din NT să nici nu știe, că-s părăsiți de EL, fiind gelos și dîndu-ne legile de urmat. Care de le încălcăm avem necazuri, ce se văd și azi și de cînd lumea, între oamenii fără EL și nedrepți între oameni.
  Potolirea, îndreptarea ni se cere și să-L știm bine Cine E, în general cît trăim pe Pămînt. Și-n comuniunea cu EL aflîndu-ne obligațiile ce ni le cere atunci, deocamdată nu știu altele. Decît legile date din vechime, adaptate la zi, înțelese azi cum ne privesc. Cele anacronice de evitat și eventual aflat ce și cum în timp și spațiu cu ce noutăți trebuie să ne aliniem.
  Cerințelor SALE, cred că ne va îndruma la timpul potrivit, aflîndu-ne calea de urmat.

2879.Dar tot cu capul spart, că n-o fost și nu-i încă

  Să nu fim naivi niciodată în viață de putem, părinți nu vă angajați voi și mai ales copii! În ceea ce nu știți bine, că-i bine, da știu obișnuința de a fi cum sîntem. Și să vă urmeze, că de fapt nu au încotro, nici voi altă alternativă, mai corectă. Limitați nici pentru binele copiilor voștri nu-l știți, cu toate că v-ați fi dorit. Cine nu ar vrea, dar așa o fost și încă e nedreptatea cu toți pe care-i prinde în mrejele ei neroade.
  Ați pornit o aliniere după alții, că vi s-o zis și pare că-i mai bine și așa mergeți, nu știți binele. Îl aflați în timp de vă săturați, dar ieșirea demnă n-o dibuiți și așa sfîrșiți. O viață întreagă tot căutăm ce nu știm, binele nostru și al copiilor noștri și nu numai. Și eșuăm lamentabil cu toții, fără EL, e degeaba osteneala, nici EL nu ne-o vrut. Așa în timp pînă nu de mult, cînd s-o început dezmeticirea a se înfiripa ici și colo.
  Dar tot cu capul spart, că n-o fost cum trebuie și nu-i, ci doar EL curat de abordat. O fost chiar EL refuzat, în timp pe față chiar de s-o arătat, au luat greșit calea respectivii și au plătit oarecum ca tot omul nedrept LUI și nouă.

2710.În coodonatele date cum trebuie omului

  Că nu-i mare nevoie de multă muncă de lămurire, copii simt, fiindu-le implantat. Din facerea Divină, simțul dreptății, bunul-simț și binele doar de înfăptuit. Cooperînd și cu atenție să nu se întrăineze, de cerințele SALE, date nouă în timp. Părinții să-și facă datoria cît vor fi ei pe Pămînt, copii doar urmîndu-i corect. Și-n viața de-L mai și știu corect e bine și în coordonatele date cum trebuie omului.
  Deci atenția mărită cum ne creștem odraslele, pe ce mîini le dăm în continuarea vieții. Nu oricum, că încă societatea e nedreaptă și fără EL, căutînd încă dezbinată neantul. Nu-i cum trebuie mai deloc, așa că fiți pe fază și implicați-vă cu dăruire lor, salvîndu-i. Cît mai corect să-L știe, învățînd și voi din mers Cine E EL și nu alte năzbîtii. Ce de regulă vă compromit viața și familia, ratîndu-vă menirea pe Pămînt.
  EL e tare atent pe noi și gelos strașnic, așa că băgați-vă mințile în cap, de vreți să mai fiți. Aveți încrederea deplină în EL și viața ce v-o dat-o în consolidare continuu. Cu binele și bunul-simț între oameni și cu EL în gînd cît puteți.

2374.Au ales morala și binele între oameni, de mici

  Că sînt și exemple normale, de copii care, oarecum se comportă responsabili. Cînd le vine rîndul în viață, chiar de în copilărie au avut de toate cele și libertate. De a alege, au ales morala și binele între oameni, chiar de mici știind ce ni se cere. Pe Pămînt cît sîntem în solda SA și nu ne dăm seama, că așa dorește EL. Din considerente ce mă depășesc, o fi că ne vrea să ne lansăm noi înșine în cunoașterea necesară.
  Să ne luptăm pentru adevăr și schimbări drepte, necesare, bune și utile omenirii. Că nedreptatea falsul nu poate conduce pe culmi adevărate, ci se dă de gol. În nelegiuirea lui dăunătoare omenirii, de care nu-i nevoie spre a fi respectat cît meriți. Doar morala și regula dreptății, coincide cu buna conviețuire între oameni. Și cunoașterea cît putem a LUI în lume, ajutîndu-ne, în pricepere, deocamdată tare limitată.
  Să ne desprindem de nedreptate și reorganizați în bine și util, cunoscîndu-L, cît trebuie deocamdată. Și pentru asta putem fiecare face cît putem mai bine, spre a ne fi și nouă bine în raport de EL și noi. Binele, frumosul și utilul pot conlucra în sinea fiecăruia, spre aflarea căii de urmat. Cum ni se cere de SUS, aflîndu-ne binele nostru și al celor ce țin de noi.

2352.Cît trăiesc de buna lor educație, morală în bine

  Viața nu-i în joacă de luat, e cea mai serioasă înfăptuire ce ne-o închipuim și o exercităm. De luat ca atare de părinți pentru copii lor, răspunzînd cît trăiesc de buna lor educație. Morală, înspre bine mereu și cunoașterea LUI corectă.
  Că nu-i ce înțelege din viață de ești deja nedrept, e lucru de așteptat. Că EL îi părăsește pe  acei ce nu-L știu și nici cum trebuie între oameni, nu sînt. Încălecîndu-i nevoile, suferința, desnădejdea și altele, poate le va veni mintea la cap. De nu dispar prematur, irosindu-și existența degeaba.
  Că viața  nu-i aventură, nici mare, nici mică, e un ciclu de fapte în derulare corectă. Cînd ești cu capul pe umeri, de nu e de izbeliște și o poți rata tu și ai tăi. Sîntem supușii SĂI de vrem ori nu, de sîmtem ori nu conștienți de asta. EL ne dă o prioadă mai la începutul și încă din maturitate, doar EL știind acestea cum și cît. Din viață să ne învățăm, după care începe să ne atenționeze, a-L ști corect. Și îndreptați cu bine între oameni să ne-o continuăm existența.
  De nu-I sîntem așa, avem probleme din ce în ce mai mult, noi și familia de care ținem. Și de ne revenim, e bine pentru noi de nu, nu.

2333.Să-i înstrîmbați, greșindu-I, veți plăti voi și ei

  Să ne abținem părinți și societate de a ne porni cumva înspre vreo religie, copii. Nu aveți voie și de totuși cutezați să-i înstrîmbați, greșindu-I, veți plăti voi și ei, nevinovații. Din vina nevolniciei voastre, că-i îndepărtați de la a-și căuta singuri calea corectă. De o vor hotărî să nu-i fie LUI apropiați, treaba doar a lor, atunci conștienți vor fi. Și responsabili pe deplin, după majorat și voi nu veți mai răspunde. De între timp vă v-ați îndreptat cum trebuie între oameni și-n fața LUI.
  Că de nu, nici nu avem ce discuta, înstrăinații de EL, îs în treaba lor de nedrepți. Trebuie o dată îndreptată nedreptatea, ruptă pisica, nu mai merge cu așa fărădelege în lume și-n fața SA. Pornirea hotărîtă și adevărată înspre ceea ce trebuie să fim fiecare. Corecți în fața SA și a oamenilor. Că se văd consecințele toate, necazuri, suferință, moarte, dezastre de tot felul.
  Neputința de a ști ce ne trebuie în continuare, blocați de EL că nu-L știm măcar. Nu încă să-L respectăm, nu-i știm realitatea LUI și a noastră, că-s împreună. De vrem ori nu, îndreptați-vă nelegiuiților în fața SA și a nostră, a oamenilor în general! Că plătiți și-i păcat avînd opțiunea corectă, adevărată, demnă. De a ști cum trebuie să fiți cu EL, nu fără EL.

1561.A ne ține din scurt copiii

  EL ne dă minuni în viață, să le trăim, ca închegarea unei familii. Relația de apropiere, dragoste și iubire dintre soți, copii, obligațiile și mulțumirile. Conlucrarea în vederea îndreptării odraslelor spre morală și dreptate doar în bine. Și răspunderea ce ne-o dat-o a o avea cît trăim și de cum ne achităm ne judecă cînd e timpul. De regulă mereu cît trăim.
   E o dorință expresă a SA, de a ne ține din scurt copiii într-o educație morală și dreaptă. Și despre EL să știe tineretul, altfel e degeaba existența, fără Baza SA. Și societatea are obligațiile ei în educarea oamenilor. De asta se impune ca probă eliminatorie în orice domeniu al lucrului cu oamenii, proba moralei și dreptății. De nu toate-s de prisos și rateul vieții nu-i departe și degeaba am fost pe Pămînt.
   Ispitele, ce nedrepții le cred că-s străine de noi, eroare și lipsă de minte. E răul și urîtul pretutindeni în lume, gata să-l înfăptuim de nu știm să fim morali și drepți,  din firea educată la timp. Iar părinții, tot voi, vreți să aveți copii? Bine, dar fiți responsabili, nu aiurea, fiece o fi și nu vă interesează de ei să fie oameni adevărați.
   Poate cum nu sînteți încă voi, că învățăm cît trăim și nu-i rușine în fața SA. Ci zbăteți-vă să fie moralizați, adică cu bun-simț. Ce ție nu-ți place altuia nu face, proverb de cînd lumea și la popoarele străvechi întîlnit. Ocupați-vă de creșterea lor dreaptă, nu-i părăsiți la greul începutului vieții că plătiți nesăbuința.
   Promovînd prin ei needucați răul și urîtul în lume, EL nu vă va ierta și nici pe ei. Părăsiți și cu nevoi de pedepsire, o veți duce-o greu, mai bine nu vă nășteați. De sînteți niște nedrepți ordinari, ce strîcă lumea, încă în căutarea Bazei vieții. Nedrepților fiți reeducabili și îndreptați-vă înspre ceea ce trebuie cu adevărat!
   Nu să ducem cu zăhărelul ispita din noi ci s-o rupem cu ea deodată, nu-i și gata. Nu să vezi c-o fi c-o păți, nu nedrepților, fiți responsabili cum trebuie că-i bai. De o tot lungiți că nu iese îndreptarea, fiți seroși și implicați cu adevărat nu de pomană, în dorul lelii. Că-n fața SA nu-i cu nu putem că mai vedem, ci fermitate și treabă corectă, hotărîtă.

Copiii

   Cele mai pure, curate, neîntinate fiinţe umane, copii, nevinovaţi încă, încă nepătaţi de animalitatea firească dar imorală din cauza instinctualităţii proprii ori molipsite din anturajul apropiaţilor, ori din mass media, TV, ori altele foarte diverse surse moderne, hîde, urîte, rele, deochiate.
    Copii sînt un reper viu pentru oamenii maturi, deja întinaţi, şi-s mai curaţi în faţa LUI, ce-I apără cumva, îndrumă oarecum şi ţi-i serveşte în acţiuni de exemple de eşti foarte atent, eu am avut cîteva astfel de învăţăminte de primit prin intermediul copiilor în general.
    Cu trecerea timpului copii coboară din ce în ce mai timpuriu în mizeria lumii acesteia nedrepte, se mai salvează unii prin cele ungere uitate de lume, puri în continuare cum cresc curaţi şi-n spiritualitate cu EL crezîndu-L, respectîndu-L fiind totuşi cumva ca nişte insule de adevăr în lumea oamenilor nepăsători, nedrepţi foarte diverşi în urîţenii şi răutăţi.