1561.A ne ține din scurt copiii

  EL ne dă minuni în viață, să le trăim, ca închegarea unei familii. Relația de apropiere, dragoste și iubire dintre soți, copii, obligațiile și mulțumirile. Conlucrarea în vederea îndreptării odraslelor spre morală și dreptate doar în bine. Și răspunderea ce ne-o dat-o a o avea cît trăim și de cum ne achităm ne judecă cînd e timpul. De regulă mereu cît trăim.
   E o dorință expresă a SA, de a ne ține din scurt copiii într-o educație morală și dreaptă. Și despre EL să știe tineretul, altfel e degeaba existența, fără Baza SA. Și societatea are obligațiile ei în educarea oamenilor. De asta se impune ca probă eliminatorie în orice domeniu al lucrului cu oamenii, proba moralei și dreptății. De nu toate-s de prisos și rateul vieții nu-i departe și degeaba am fost pe Pămînt.
   Ispitele, ce nedrepții le cred că-s străine de noi, eroare și lipsă de minte. E răul și urîtul pretutindeni în lume, gata să-l înfăptuim de nu știm să fim morali și drepți,  din firea educată la timp. Iar părinții, tot voi, vreți să aveți copii? Bine, dar fiți responsabili, nu aiurea, fiece o fi și nu vă interesează de ei să fie oameni adevărați.
   Poate cum nu sînteți încă voi, că învățăm cît trăim și nu-i rușine în fața SA. Ci zbăteți-vă să fie moralizați, adică cu bun-simț. Ce ție nu-ți place altuia nu face, proverb de cînd lumea și la popoarele străvechi întîlnit. Ocupați-vă de creșterea lor dreaptă, nu-i părăsiți la greul începutului vieții că plătiți nesăbuința.
   Promovînd prin ei needucați răul și urîtul în lume, EL nu vă va ierta și nici pe ei. Părăsiți și cu nevoi de pedepsire, o veți duce-o greu, mai bine nu vă nășteați. De sînteți niște nedrepți ordinari, ce strîcă lumea, încă în căutarea Bazei vieții. Nedrepților fiți reeducabili și îndreptați-vă înspre ceea ce trebuie cu adevărat!
   Nu să ducem cu zăhărelul ispita din noi ci s-o rupem cu ea deodată, nu-i și gata. Nu să vezi c-o fi c-o păți, nu nedrepților, fiți responsabili cum trebuie că-i bai. De o tot lungiți că nu iese îndreptarea, fiți seroși și implicați cu adevărat nu de pomană, în dorul lelii. Că-n fața SA nu-i cu nu putem că mai vedem, ci fermitate și treabă corectă, hotărîtă.

Răspunderea

   Suferinţele unui apropiat cumva ce nu te prea priveşte, te cam lasă rece, în faţa LUI răspundem singuri singurei pentru greşelile săvîrşite, oarecum şi-n familie se răsfrîng de vrea EL , "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui"( Francois duce de La Rochefoucauld ).
   Apropiat şi din familie în cazul meu se schimbă răspunderea oarecum, îs cam chezaş eu şi deocamdată EL nu-I pedepseşte, mai mult îI ajută cînd îI cer şi pe mine mă altoieşte de-mi merg fulgii de-I greşesc cumva, pentru că-s în perioada de învăţare în ale SALE învăţăminte şi de nu pricep o iau pe cocoaşă încă, asta e, învăţ să-mi repar greşelile şi să mă-ndrept cum vrea EL.
   Am încercat la începutul încredinţării mele în EL, de bucurie mare să-mi iau răspunderea asupra mai multor apropiaţi şi din familie, dar ulterior mi-am dat seama de limitele mele în a-L urma, nu oricum ci cu răspunderea necesară şi încă nu pe deplin aflată, mai am de învăţat, azi am primit comunicarea de la EL, să-mi limitez unele activităţi cam de tot şi să intensific altele la care urmează să dau un examen pe teme de fizică, asta E. De reuşesc sigur e şi pentru voi reuşita mea, e a întregii lumi şi în primul rînd a LUI pentru noi şi cu noi împreună să ne aflăm reciproc cum e normal dintotdeauna şi n-am ştiut.