3229.Noi și ai noștri, mai mult ori mai puțin implicați în lumescul ăsta necurat, nedrept

  Umilirea îți e servită imediat noului pretendent, demnitatea ți-i terfelită de minciuna ascunsă-n. Detaliile unor credințe fățarnice și fără EL, ci cu destui necurați, stră-morți bîjbîiți în neștire. Doar să vă adoarmă eventualele căutări corecte, nu, nu reușiți fără EL, și fără a fi sinceri, nimica. Și în fața LUI trebuie să fiți mai întîi cum trebuie, de nu, nu veți avea succes în demersul voit.
  Să ne înnăbușim frica, teama cît e de molipsitoare, s-o ignorăm, și-n fața LUI. Cu curaj, de fapt nici nu ai încotro, în așa lumesc nedrept, să scapi, e doar rețeta. Izbăvirea prin recunoașterea vinelor toate știute și neștiute, din ce-s formate în timp și spațiul. Fiecăruia specific și doar SUS știut cu de-amănuntul, noi aflînd doar teroarea nevoilor.
  Siliți de viață, de împrejurări avem tăria dezmeticirii la o adică și putem și reuși. Curățindu-ne de rezidurile murdăriilor nedreptății ce ne-o tot umilit de cînd sîntem. Noi și ai noștri, mai mult ori mai puțin implicați în lumescul ăsta necurat, nedrept.

3132.Direct foarte rar, s-o petrecut la noi ultim oară acum peste 77 de ani, cine știe cînd va mai fi? Doar EL

  Cumsecădenia ni-i dorită a ne fi însușirea de căpătîi, mai se poate stabili, noi dorindu-ne demnitatea. De a fi băgați în seamă, nu toți, dar majoritatea, mîndria de oameni respectați în ceea ce sîntem. Cu adevărat, nu închipuiri deșarte, ci adevărul consacrării în societate, familie și în noi înșine. Cum ne simțim sincer în sinea fiecăruia.
  Că-n fața LUI, nu avem trecere, zicem și nu știm, doar de EL dorește, cine știe cum?! Și-i ceva deosebit și demn și rar întîlnit, deocamdată. Cred și va fi altfel, iar e de domeniul SĂU, noi doar constatînd, cînd va fi să fie. De va fi, că-I tare rar și nu-L știm, îL bănuim pe Undeva Acolo SUS, unde? E ceva undeva mereu sperat și ne dovedit încă, cît vom afla, poate cumva, iar cînd doar EL va vrea.
  Noi trecătorii prin viață, pe Pămînt oarecum c-o urmă dusă și lăsată de se știe ori ba. EL Permanentul, Însoțitorul nostru din cînd în cînd ne mai atrage atenția asupra SA. Direct, foarte rar, s-o petrecut la noi ultima oară acum peste 77 de ani, cine știe cînd va mai fi? Doar EL.

2335.LUI și nouă cu religii greșite închinătoare la morți

  Demnitatea de a fi oameni adevărați, întorcînd spatele nedreptății ce I se face LUI și nouă. Prin religii greșite, închinătoare la morți, necurățenia obraznică în acțiune de mult timp. Spurcînd totul în cale, silindu-L să ne părăsească, nedrepți în fața LUI, în desnădejdii. Măcar să avem curajul recunoașterii că-I greșim și să ne cerem iertare, tare și mereu. Pînă vom simți că ni se acceptă  demersul.
  Și doar după aceia să ne căutăm calea adevărată înspre EL doar și între oameni de omenie. Și să nu-I mai greșim neam de neamul omenesc cît vom mai fi pe Pămînt. Ci cu îndîrjire curați în fața LUI, nespurcați de morții închipuirilor deșarte. De urîțenie și răutate sursă între oameni mereu, neisprăvirea rea.
  Știu e tare greu cu așa obraznică religie, e greu de luptat cu nerușinata. Dar ne vom găsi timp berechet la o adică cînd va fi timpul îndreptării. Nimic nu va mai fi lăsat în urmă, urîțenia va fi uitată și prostia fudulă . Pe nelegiuite coclauri ale nedreptății umane în descompunerea rea și urîtă. Părăsită pe veci netrebnicie!

1348.Guvernul şi demnitatea

   Unora li se pare că-I capricios Dumnezeu, nu ştiu nici eu prea bine ce să zic, decît că-I drept şi noi nu-L ştim bine încă. Misterios E, nu-L ştim şi-I inaborabil uşor ci foarte, foarte greu şi nu tu pe EL, ci EL pe tine cînd îndeplineşti nişte condiţii de SUS puse. Adică cînd catadicseşti să-I intri pe lungimea SA de undă receptoare. Şi aceia doar de îndeplineşti nişte bareme, eu cred că le ştiu acuma cît de cît, în timp mă voi edifica, cred. Totul încă după cum vedeţi, în cazul meu încă-i cu aproximări, sînt în calea SA, dar mai am de învăţat
   De nu ai ceva corespunzător în spate care să te recomande, degaba faci valuri şi nedrepţii fac la greu şi-i duc de nas pe gură cască şi alţi neaveniţi. Ca-ar trebui eviaţi şi lăsaţi în plata LUI, că-i destul. Da, unii-s publicişti şi se dau generali, celibatarii dau lecţii familiştilor, cultura o îndrumă analfabeţii, etica şi morala e pe mîna imbecililor, politicienii socialişti apără libertatea, toate-s aiureli ce-s la zi în lume şi la noi aşijderea.
   În aceeaşi ordine de idei, guvernul trebuie să fie autoritat (pleonasm - scuze), şi să-şi vadă de ale lui, că are destule şi promise şi mai şi. Vom vedea acum noul guvern, Victor Ponta, ce va face.
   Guvernul trebuie să fie apărătorul poporului, contra birocraţiei şi funţionarismului, să doboare încăpăţinarea specialiştilor, doboară rezitenţa potentaţilor-îngînfaţilor vremii, fiind privirea neobosită a alegătorului neîncrezător.
   Statul are nevoile sale, e prea puternic, nu mai e pus în mişcare de o inteligenţă curată, luminată, conştientă de scopurile pentru care există. Nu forţa îi lipseşte ci inteligenţa şi eficacitatea, moderaţiunea, justiţia, înălţarea morală, demnitatea, deci prestigiu şi autoritatea.
   Dreptatea cea adevărată e aceea care produce consecinţe practice utile omului şi nu numai.
   Libertatea e necesară să fie largă, dar nu într-atît să fie îngăduitoare ci fermă moral şi demnă, corectă. Cel ce are dreptate are îndatorirea să o afirme sus şi tare şi să nu admitem că orice părere e bună, că în final răul se va afirma învingător.

Copiii

   Cele mai pure, curate, neîntinate fiinţe umane, copii, nevinovaţi încă, încă nepătaţi de animalitatea firească dar imorală din cauza instinctualităţii proprii ori molipsite din anturajul apropiaţilor, ori din mass media, TV, ori altele foarte diverse surse moderne, hîde, urîte, rele, deochiate.
    Copii sînt un reper viu pentru oamenii maturi, deja întinaţi, şi-s mai curaţi în faţa LUI, ce-I apără cumva, îndrumă oarecum şi ţi-i serveşte în acţiuni de exemple de eşti foarte atent, eu am avut cîteva astfel de învăţăminte de primit prin intermediul copiilor în general.
    Cu trecerea timpului copii coboară din ce în ce mai timpuriu în mizeria lumii acesteia nedrepte, se mai salvează unii prin cele ungere uitate de lume, puri în continuare cum cresc curaţi şi-n spiritualitate cu EL crezîndu-L, respectîndu-L fiind totuşi cumva ca nişte insule de adevăr în lumea oamenilor nepăsători, nedrepţi foarte diverşi în urîţenii şi răutăţi.

Conduita

   Să ne păstrăm intacte pornirile înalte, spirituale, pozitive, să  nu ne coborîm niciodată din acea lume aşa de rară, a cumsecădeniei, a spiritului înalt în gîndire cu bun-simţ, colaborînd cu normalitatea cumsecade să nu îndrăznim niciodată, nci o clipă, să ne otrăvim spiritul, în gîndire şi fapte, cu vreo pornire lăuntrică, nestăpînită destul în cel mai ales domeniu şi de urmat în bine, ce se poate prăbuşi şi dintr-un domeniu de urmat  devine o epavă.
    O epavă demnă de milă şi păreri de rău, regrete a unui  avînt înălţător insuficient susţinut de propriile porniri vremelnice şi puţine, ce ne joacă uneori grave feste, nimicitoare şi de cuminţire a avînturilor ne stăpînite şi nepotrivite oricui şi oricum.
    "Infracţiunile spirituale (nu simplele infracţiuni de drept comun) părtund în chip tainic în realizare, operă, înfăptuire printr-un straniu efect al comunicării celor două idioame (natura omenească, natura realizatorului) şi ajunge o cantitate infimă de spurcăciune pentru a strica iremediabil gustul întregului"[Alain (Emile-Auguste Chartier )].
    Pentru că altfel realizările noastre ori cît de strălucite sînt, nesusţinute corect, sincer, se pierd şi degeaba ai avut talent şi geniu pentru că nu ai ştiut să-l fructifici cu obligaţiile ce le ai, cum sînt date de EL.