3132.Direct foarte rar, s-o petrecut la noi ultim oară acum peste 77 de ani, cine știe cînd va mai fi? Doar EL

  Cumsecădenia ni-i dorită a ne fi însușirea de căpătîi, mai se poate stabili, noi dorindu-ne demnitatea. De a fi băgați în seamă, nu toți, dar majoritatea, mîndria de oameni respectați în ceea ce sîntem. Cu adevărat, nu închipuiri deșarte, ci adevărul consacrării în societate, familie și în noi înșine. Cum ne simțim sincer în sinea fiecăruia.
  Că-n fața LUI, nu avem trecere, zicem și nu știm, doar de EL dorește, cine știe cum?! Și-i ceva deosebit și demn și rar întîlnit, deocamdată. Cred și va fi altfel, iar e de domeniul SĂU, noi doar constatînd, cînd va fi să fie. De va fi, că-I tare rar și nu-L știm, îL bănuim pe Undeva Acolo SUS, unde? E ceva undeva mereu sperat și ne dovedit încă, cît vom afla, poate cumva, iar cînd doar EL va vrea.
  Noi trecătorii prin viață, pe Pămînt oarecum c-o urmă dusă și lăsată de se știe ori ba. EL Permanentul, Însoțitorul nostru din cînd în cînd ne mai atrage atenția asupra SA. Direct, foarte rar, s-o petrecut la noi ultima oară acum peste 77 de ani, cine știe cînd va mai fi? Doar EL.

2502.Bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere

  Cînd ajungem la liman și nu-i găsim continuarea dorită acțiunii, ne resemnăm ori apelăm la EL. Fiecare cum îl duce felul de a fi și cu rezultatele pe măsura potrivită nu de noi ci de SUS. Totu-i programare, dar bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere, ci ne burzuluim. În neștire și cu nedreptatea în frunte, nu ne mai găsim cadența.
  Și părăsiți plătim și poate părăsim lumea viilor dezamăgiți, înăcriți și mai grăbiți ca după programarea CER-ului. În loc să fim netemători, îndrăgostiți de libertate și împotrivindu-ne nedreptății. Ne dedăm după  mărunte nimicuri ce ne  dezbină firescul și ființa dispare în neantul lumescului întunecat de veacuri. Tot spre moarte orientat și spre viață mai deloc.
  Că nu-L știm pe EL și de EL nici nu ne pasă, ci de necuratul mort vechi. Ce-l puțuim pe toate fețele doar o da lapte și miere, dar de unde un țapăn străvechi mort, să-n vie?  Doar minciuna e vie și mișună din gură-n gură între netrebnici și-nbrobodiții lor.

2487.Și nu de acuma, ci de veacuri multe, s-o versat

  Nedreptatea știe să se facă dorită, îi mieroasă, falsă în maniere, fardată tare. Și te duce, o încasezi pe viață uneori, ratîndu-ți traiul și nu de acuma. Ci de veacuri multe, s-o versat, ne învățăm cu relele și urîtele repede și devreme. Și-i grav că le luăm de bune și ne părăsește că-L înlocuim cu necuratul. Nu-I sîntem conștienți cum ar trebui, ci ușor de înșelat de aparențe  bine puse la punct.
  Creduli și îngînfați de fărăde-legea ce I-o încălcăm, pierdem ușor firul vieții. Ni-i dată dar să-L știm a respecta și urma, ca să ne fie bine, nouă și familiei noastre. Credința e să-L simți chiar de nu simți mai nimica, o vreme și știindu-L, chiar de nu-L știi. E totuși CEL mai Cunoscut dintre CER-ești, Domnul Dumnezeul nostru.
  Ne va răspunde prin fericite clipe și trăiri intense de bucurii împlinite. Ne știute de la alții, că-I străin lor și alte semne ce singur mirat le vei afla. În viață te va îndruma, însoțindu-te mereu și-L vei cunoaște în orice. Nu vei rătăci ca restul traiul demn, adevărat, dar e de urmat și semne vei ști de vrei. Comportîndu-te îndreptat între oameni nesinchisîndu-te de ei, mirați de tine.