2487.Și nu de acuma, ci de veacuri multe, s-o versat

  Nedreptatea știe să se facă dorită, îi mieroasă, falsă în maniere, fardată tare. Și te duce, o încasezi pe viață uneori, ratîndu-ți traiul și nu de acuma. Ci de veacuri multe, s-o versat, ne învățăm cu relele și urîtele repede și devreme. Și-i grav că le luăm de bune și ne părăsește că-L înlocuim cu necuratul. Nu-I sîntem conștienți cum ar trebui, ci ușor de înșelat de aparențe  bine puse la punct.
  Creduli și îngînfați de fărăde-legea ce I-o încălcăm, pierdem ușor firul vieții. Ni-i dată dar să-L știm a respecta și urma, ca să ne fie bine, nouă și familiei noastre. Credința e să-L simți chiar de nu simți mai nimica, o vreme și știindu-L, chiar de nu-L știi. E totuși CEL mai Cunoscut dintre CER-ești, Domnul Dumnezeul nostru.
  Ne va răspunde prin fericite clipe și trăiri intense de bucurii împlinite. Ne știute de la alții, că-I străin lor și alte semne ce singur mirat le vei afla. În viață te va îndruma, însoțindu-te mereu și-L vei cunoaște în orice. Nu vei rătăci ca restul traiul demn, adevărat, dar e de urmat și semne vei ști de vrei. Comportîndu-te îndreptat între oameni nesinchisîndu-te de ei, mirați de tine.

1723.Faptele bune pentru năpăstuit și să-L respecte

   Nici chiar unii dintre cei mai reprezentativi religioși, nu mai cred total în închipuirea falsă. Și caută încă fără succes Adevărul SĂU, pentru că nu pot să se desprindă, de tot, de minciună. Îs niște amețiți de una și alta, nu reușesc să se scuture de nedreptate. Se vede că pentru unii ca ei e nevoie de mult timp, să poată răzbi spre ceea ce trebuie. Și cu ajutorul LUI nemijlocit, vor fi experiențe personale spre o Cale ascunsă de ei însăși și lor.
   Și-n virtutea nedreptei lor căi, înstrăinați în timp tot mai mult de EL. EL i-o lăsat de izbeliște și-n general lumea nedreaptă și tot mai mult îndepărtată de la EL. Părîndu-li-se că nu-I printre oameni, era și este, dar mai discret.
   Nedrepții nu-și dau seama că închipuirea lor falsă nu-i apără și-i nepăsătoare ca un mort. Ca orice necurată închipuire ce-L supără și plătesc nerușinații în fața LUI.
   Unii prin obîrșie și cîte obiceiuri în trecut erau cu EL și îndreptați erau ocrotiți oarecum. Dar în timp au cam uitat calea SA și înstrăinați și mai tare probînd nedreptatea. Nu-s cum trebuie și în final îs la hurtă în părăsire pedepsiți și pier neștiutori de ce?
   Moralizarea, faptele adică bune și bunu-simț între oameni nu are valoare pentru un năpăstuit de nu-L și știe corect. Și să-L respecte cum trebuie. Numai cel ce fiind drept și-o duce corespunzător pînă la final, simțind asta. Se poate să nu fie dator să-L respecte și chiar crede, poate pe seama înaintașilor săi. În timp se va lămuri de-i interesat și știe cum să fie în lume.