2337.În fața răului și urîtului din lume și aflîndu-L

  Scuturîndu-ne, deconectîndu-ne de nedreptatea ce I se face LUI și nouă. Doar așa vom răzbi încrezători pe biruința în fața răului și urîtului ce-i în lume. Aflîndu-L cum trebuie și noi căutînd să ne comportăm cu bun-simț, înspre bine. Fără mari pretenții de la viață, ci în limita bunei creșteri, cumsecădeniei între oameni. Respîngînd mai puțin și fără limite arbitrare, pentru o încîntare mai bogată.
  Pretenții doar în îndreptare omenească și pentru aflarea LUI cum e nevoie. Și să nu ne încredem în întîmplare ori hazard de orice fel, în care norocul îl credităm că nu-i. E doar ceea ce-ți dorești corect doar tu și ai tăi, fiind cum trebuie în fața LUI. Și vei dobîndi cu încredere corectă în limitele tale cu EL în legătură. Nu luna de pe cer, ci cu bun simț, aflîndu-ți locul în timp, cu EL alăturea fiind.
  Sînt și pornite fapte ce par neserioase și sortite eșecului, de le acorzi cunvenita încredere. Cum ți le încrezi cu folos și seriozitatea necesară, pot dobîndi folosință în bine. Și să nu dorești a realiza pentru alții orice, ci caută tu să fii în ceea ce te reprezintă. Chiar de le vor folosi alții, plăcîndu-ți ție neapărat, va fi maximul de realizare ce-o poți săvîrși.

2318.Cu optimism și răbdare se realizează multe

  Nu-i problema să fim profesioniști desăvîrșiți, ci oameni adevărați. Pentru a răzbi în viață cu fruntea sus. Să nu ne înfuriem degeaba, ci cu optimism și răbdare se realizează multe. Bucurîndu-ne din orice ca să trecă vremea potrivnică mai ușor. Trăind în prezent, lăsîndu-I LUI viitorul și nu repetînd greșelile trecute. Și răzbunarea-I a LUI, noi doar morala s-o urmăm în bine și util.
  Fericirea și liniștea ni-s date de EL de merităm, sensul vieții să-l aflăm în conformitate cu cerințele SALE. Moartea-i o amenințare să ne vedem de ce trebuie în viață. Astfel rostuită viața, realitatea ei bună și dreaptă, visînd la EL cumsecade. Că-s multe încercări și neînțelese, doar cu EL să le vedem priceperea.
  Răul ca și binele ni-s date a le încerca, și de rău să nu ne mai atingem, ci doar de bine. Sînt amintiri neplăcute, cînd nedreptatea se credea stăpîna lumii și-o fost  în două rînduri. Strașnice neplăceri și tot nu s-o învățat lumea minte, continuînd cu nedreptatea înainte.

1723.Faptele bune pentru năpăstuit și să-L respecte

   Nici chiar unii dintre cei mai reprezentativi religioși, nu mai cred total în închipuirea falsă. Și caută încă fără succes Adevărul SĂU, pentru că nu pot să se desprindă, de tot, de minciună. Îs niște amețiți de una și alta, nu reușesc să se scuture de nedreptate. Se vede că pentru unii ca ei e nevoie de mult timp, să poată răzbi spre ceea ce trebuie. Și cu ajutorul LUI nemijlocit, vor fi experiențe personale spre o Cale ascunsă de ei însăși și lor.
   Și-n virtutea nedreptei lor căi, înstrăinați în timp tot mai mult de EL. EL i-o lăsat de izbeliște și-n general lumea nedreaptă și tot mai mult îndepărtată de la EL. Părîndu-li-se că nu-I printre oameni, era și este, dar mai discret.
   Nedrepții nu-și dau seama că închipuirea lor falsă nu-i apără și-i nepăsătoare ca un mort. Ca orice necurată închipuire ce-L supără și plătesc nerușinații în fața LUI.
   Unii prin obîrșie și cîte obiceiuri în trecut erau cu EL și îndreptați erau ocrotiți oarecum. Dar în timp au cam uitat calea SA și înstrăinați și mai tare probînd nedreptatea. Nu-s cum trebuie și în final îs la hurtă în părăsire pedepsiți și pier neștiutori de ce?
   Moralizarea, faptele adică bune și bunu-simț între oameni nu are valoare pentru un năpăstuit de nu-L și știe corect. Și să-L respecte cum trebuie. Numai cel ce fiind drept și-o duce corespunzător pînă la final, simțind asta. Se poate să nu fie dator să-L respecte și chiar crede, poate pe seama înaintașilor săi. În timp se va lămuri de-i interesat și știe cum să fie în lume.