3688...Vreme de probă și-n continuare să ne revenim

  Ni se sugerează de SUS să nu fim deloc pretențioși în a ne îndrepta și căuta corect. De EL și-ntr-o conlucrare cu EL să ne avîntăm, chiar cu ochii închiși, încrezători. În EL și noi comportîndu-ne ca și cînd L-am afla oriunde, pricepîndu-ne a-I fi pe plac. Că zilele ni-s numărate și limitați cum sîntem, putem lesne rata viața, irosindu-ne ocazia dată.
  Așa-i firesc să tot pățim, noi oamenii de furcă cu EL avem și nu catadicsim a fi cum trebuie. În fața SA și-ntre noi mereu o tot dăm pe rele și urîte vorbe și fapte, ce ne costă. Bineînțeles dînd vina pe cîte nefăcute, ne pricepîndu-ne de nici o culoare în traiul dat. Comportîndu-ne alandala, ne cunoscînd binele, utilul și frumosul decît episodic.
  Ne meritînd ceea ce trăim o vreme de probă doar și-n continuare să ne revenim.

3220...Ni s-o transmis în timp, mereu conștientizînd și EL înștiințîndu-ne mereu cumva, să nu-L evităm

  Nu sîntem cine știe ce deosebiți, ci niște amețiți, ușor în situații mai limită, pe un Pămînt primitor, încrezători. În te miri ce, nu prea fuduli, ci demni ar trebui, ponderați și cumsecade. Nu ca șmecherii ce nu par de pe aicea, cu totul străini de oamenii Pămîntului și totuși zic că-s ca noi. Or fi dar nu dau dovadă, nu se prinde de ei credința în nimica cu adevărat CER-esc.
  Ci în nefirești năzbîtii, imoralități, netrebnicii urîte, străine de omenescul nostru cu adevărat dat. Un dat ce trebuie să-l menținem și îmbunătăți continuu, omenoși să fim, chiar de șovăim. Certitudinile să ne întărească în bine și util, chiar și-n frumos, căutîndu-le, că EL ne ajută. Să-L conștientizăm mereu cum putem fiecare după cum ni-i dat, ne ștanțați, ci deosebiți în bine și firescul uman.
  Se zice că trebuie să credem cu adevărat în ceea ce nu știm și aflăm din alții. Și din auzite, scrieri și altele, o fi, dar totuși de o forță supremă ne imaginăm că-I Undeva. Ni s-o transmis în timp, mereu conștientizînd și EL înștiințîndu-ne mereu cumva, să nu-L evităm, ci din contra.

2337.În fața răului și urîtului din lume și aflîndu-L

  Scuturîndu-ne, deconectîndu-ne de nedreptatea ce I se face LUI și nouă. Doar așa vom răzbi încrezători pe biruința în fața răului și urîtului ce-i în lume. Aflîndu-L cum trebuie și noi căutînd să ne comportăm cu bun-simț, înspre bine. Fără mari pretenții de la viață, ci în limita bunei creșteri, cumsecădeniei între oameni. Respîngînd mai puțin și fără limite arbitrare, pentru o încîntare mai bogată.
  Pretenții doar în îndreptare omenească și pentru aflarea LUI cum e nevoie. Și să nu ne încredem în întîmplare ori hazard de orice fel, în care norocul îl credităm că nu-i. E doar ceea ce-ți dorești corect doar tu și ai tăi, fiind cum trebuie în fața LUI. Și vei dobîndi cu încredere corectă în limitele tale cu EL în legătură. Nu luna de pe cer, ci cu bun simț, aflîndu-ți locul în timp, cu EL alăturea fiind.
  Sînt și pornite fapte ce par neserioase și sortite eșecului, de le acorzi cunvenita încredere. Cum ți le încrezi cu folos și seriozitatea necesară, pot dobîndi folosință în bine. Și să nu dorești a realiza pentru alții orice, ci caută tu să fii în ceea ce te reprezintă. Chiar de le vor folosi alții, plăcîndu-ți ție neapărat, va fi maximul de realizare ce-o poți săvîrși.