3220...Ni s-o transmis în timp, mereu conștientizînd și EL înștiințîndu-ne mereu cumva, să nu-L evităm

  Nu sîntem cine știe ce deosebiți, ci niște amețiți, ușor în situații mai limită, pe un Pămînt primitor, încrezători. În te miri ce, nu prea fuduli, ci demni ar trebui, ponderați și cumsecade. Nu ca șmecherii ce nu par de pe aicea, cu totul străini de oamenii Pămîntului și totuși zic că-s ca noi. Or fi dar nu dau dovadă, nu se prinde de ei credința în nimica cu adevărat CER-esc.
  Ci în nefirești năzbîtii, imoralități, netrebnicii urîte, străine de omenescul nostru cu adevărat dat. Un dat ce trebuie să-l menținem și îmbunătăți continuu, omenoși să fim, chiar de șovăim. Certitudinile să ne întărească în bine și util, chiar și-n frumos, căutîndu-le, că EL ne ajută. Să-L conștientizăm mereu cum putem fiecare după cum ni-i dat, ne ștanțați, ci deosebiți în bine și firescul uman.
  Se zice că trebuie să credem cu adevărat în ceea ce nu știm și aflăm din alții. Și din auzite, scrieri și altele, o fi, dar totuși de o forță supremă ne imaginăm că-I Undeva. Ni s-o transmis în timp, mereu conștientizînd și EL înștiințîndu-ne mereu cumva, să nu-L evităm, ci din contra.