2502.Bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere

  Cînd ajungem la liman și nu-i găsim continuarea dorită acțiunii, ne resemnăm ori apelăm la EL. Fiecare cum îl duce felul de a fi și cu rezultatele pe măsura potrivită nu de noi ci de SUS. Totu-i programare, dar bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere, ci ne burzuluim. În neștire și cu nedreptatea în frunte, nu ne mai găsim cadența.
  Și părăsiți plătim și poate părăsim lumea viilor dezamăgiți, înăcriți și mai grăbiți ca după programarea CER-ului. În loc să fim netemători, îndrăgostiți de libertate și împotrivindu-ne nedreptății. Ne dedăm după  mărunte nimicuri ce ne  dezbină firescul și ființa dispare în neantul lumescului întunecat de veacuri. Tot spre moarte orientat și spre viață mai deloc.
  Că nu-L știm pe EL și de EL nici nu ne pasă, ci de necuratul mort vechi. Ce-l puțuim pe toate fețele doar o da lapte și miere, dar de unde un țapăn străvechi mort, să-n vie?  Doar minciuna e vie și mișună din gură-n gură între netrebnici și-nbrobodiții lor.

1696.Ne ajută, că-I interesat mai tare ca noi

   Să ne îndepărtăm de nedreapta lume și să ne reorganizăm viața, cum ni se potrivește în bine doar. Nu-i ușoară desprinderea, implică tărie și curaj, timp și dîrzenie. Și de nu-i încotro, apelăm la EL, ne va ajuta, că-I interesat mai tare ca noi. Să ne recupereze din dezordinea și neputința societății, înrăite.
    Claritatea vieții nu-i absolută, avem căderi și culmi, lovituri și susțineri. Cărarea nu-i bătătorită mereu. Și ce-i mai nevinovați aparent doar, au ce li se reproșa și ei știu. Toți încercăm marea cu degetul, de ne merge ori ba. Numai cu EL nu, doar de vrea să ne încurajeze cînd vrea, să prindem chiag în util. Bucurîndu-ne de primire și să-L urmăm înspre necunoscuta vrere.
    Cu defecte și piedici trăim și momente de înălțare, prin voință și muncă de inspirație plină. Și-s demni de admirat, ne geloși că-s oameni ca și noi și mai ales fără invidie și ură. Că ne descalifică ca oameni în fața celorlanți și a LUI.
    Și totuși ne tot dorim puritatea s-o atingem doar, ori în ce domeniu chiar și negativi. Așa de căpiați îs unii, fără bun-simț și utilul binelui. Doar izbînda, faima și nedreptă fie, așa-i lumea ce-o știm. Nu obținem mereu decît fărîme din totul ce-l vizăm neputincioși din fire.
   Cuprinși de ciudățenii și lașități imense, porniți spre nicăieri, înfrînări mistice și fudui cît încape. Lași și ambițioși în derîdere nu ne găsim lesne locul, că-i tot ocupată puntea ce ne leagă ne malurile speranțelor. Printre altele multe așa-i omenirea ce EL o vrea înapoi, spre un înainte, ce nu-l întrezărim de nedrepți și imorali și ne știind clar încă cine-I Dumnealui?!