3067.Ideile libere nu compromit omul, cu năzuințe...

  Credința în EL nu are nevoie să fie scuzată și-I trebuie urmat cu tărie îndemnul. De a deveni noi, oameni cumsecade în urma SA, cum ne dorește mereu să-I fim. Și-ntre ceilalți văzîndu-ne de ceea ce trebuie cum trebuie, cu bine și bun-simț. Dreptatea urmînd-o cum ne tot dorește EL de multă vreme între oameni adevărați, demni.
  De creația SA pe Pămînt, mereu înspre ceea ce trebuie cunoscut în continuare. Ideile libere nu compromit omul și ne ușurează spiritul și gîndirea spre năzuințe comune. Chiar luptînd înspre prefaceri corespunzătoare umanității știind de EL corect. Că-n frunte e preocuparea către EL și pe urmă ale noastre celelalte, de-i  loc. Și este că EL ne înlesnește cunoașterea desăvîrșită a ce ne trebuie în bine.
  Fără frici neștiute, bănuite doar, ci-n siguranța SA ce ne-o degajă nouă a o avea. Mereu cumsecade între oamenii Pămîntului de oriunde cum dorește EL și noi. O conlucrarea spornică și benefică cum ne dorim și încă nu e în nedreapta lume.

2544.Fără alte teme ce nu ne privesc

  Ne încredem cu tărie în ceea ce avem de realizat, în ce ne-am propus, altfel nu se poate. Ratăm calea de urmat și munca-i degeaba fără un țel neapărat mult dorit. Numai așa făurim construcția, reprezentativă pentru noi la un moment dat. După gustul nostru și-i cea mai de calitate muncă, fără alte teme ce nu ne privesc. Că mai e omenește și îndatorat unor căderi firești, e doar om, nu mașină, ori zeu.
  Că-l pîndesc nedrepții la cotitură, e normal tot omenește e. Condiția e să nu ne lăsăm niciodată, ci să continuăm oricum or fi vremurile. Și terenul, baza contează, pe ce te bazezi și ce pui pe ea ca fundament stabil în timp și spațiu. Pe urmă tema propriu-zisă, frumosul, binele și utilul concepția în alcătuire armonioasă, naturală ție.
  Viața și opera să coexiste, chiar uneori viața fiind oarecum în umbră o vreme. Pe urmă trebuie și tu să trăiești cum trebuie, ca să n-o compromiți niciodată. Și ea te susține de te ții bine, fiind om între oameni și-n fața LUI de asemenea.

1696.Ne ajută, că-I interesat mai tare ca noi

   Să ne îndepărtăm de nedreapta lume și să ne reorganizăm viața, cum ni se potrivește în bine doar. Nu-i ușoară desprinderea, implică tărie și curaj, timp și dîrzenie. Și de nu-i încotro, apelăm la EL, ne va ajuta, că-I interesat mai tare ca noi. Să ne recupereze din dezordinea și neputința societății, înrăite.
    Claritatea vieții nu-i absolută, avem căderi și culmi, lovituri și susțineri. Cărarea nu-i bătătorită mereu. Și ce-i mai nevinovați aparent doar, au ce li se reproșa și ei știu. Toți încercăm marea cu degetul, de ne merge ori ba. Numai cu EL nu, doar de vrea să ne încurajeze cînd vrea, să prindem chiag în util. Bucurîndu-ne de primire și să-L urmăm înspre necunoscuta vrere.
    Cu defecte și piedici trăim și momente de înălțare, prin voință și muncă de inspirație plină. Și-s demni de admirat, ne geloși că-s oameni ca și noi și mai ales fără invidie și ură. Că ne descalifică ca oameni în fața celorlanți și a LUI.
    Și totuși ne tot dorim puritatea s-o atingem doar, ori în ce domeniu chiar și negativi. Așa de căpiați îs unii, fără bun-simț și utilul binelui. Doar izbînda, faima și nedreptă fie, așa-i lumea ce-o știm. Nu obținem mereu decît fărîme din totul ce-l vizăm neputincioși din fire.
   Cuprinși de ciudățenii și lașități imense, porniți spre nicăieri, înfrînări mistice și fudui cît încape. Lași și ambițioși în derîdere nu ne găsim lesne locul, că-i tot ocupată puntea ce ne leagă ne malurile speranțelor. Printre altele multe așa-i omenirea ce EL o vrea înapoi, spre un înainte, ce nu-l întrezărim de nedrepți și imorali și ne știind clar încă cine-I Dumnealui?!