4284..Repoziționarea .

  La zidul morții de se poate concepe așa ceva unuia  ce nu-i cîtuși de puțin în deriva mijlocului cu două roți antiderapante. Derivă, mai mult curaj și experiență riscantă de circar, dar ți se asigură condiții altfel mai pașnice și la mintea ta. Rămas mai terestru, pedestru chiar de oferta-i fermă și clară să încerci mișcarea pe acea verticală pornind o dată.
  Fiece-o fi și te încumeți în visarea dată alături de apropiații dați, că altfel e bai mare, însingurat în necunoscuta facere de ceva vreme. Se ține cont și e ceva că-n viața reală nu-i cîtuși de puțin așa, ci cam de o oarecare izbeliște chiar de nu-i chiar așa. Ți se oferă marea cu sarea, așa crezi, dar cine știe ce-i în realitatea ce va fi cu noi și ceilalți, doar EL și CER-ul de ne va învrednici.
  Și pornești mai neconvențional în marșarier deocamdată, ți se zice: cum ți-i felul, în repoziționarea ce va urma.

2861.Dar să nu iscăm mai multă importanță

   În fața nedreptății, cu rele și urîte însușiri ale oamenilor e de întors foaia calm. Cu mare atenție și curaj cumpănit, căutîndu-ne de drum, nu că nu ar fi acele derapaje sociale. Demne de a fi ignorate, dar să nu iscăm mai multă importanță unor fleacuri de nimica. Răutății în general cînd e de găsit liniștea și cumsecădenia într-o lume așa de greu încercată și debusolată.
  E greu să fim îngăduitori între atîtea pozne și netrebnicii omenești, ce ne feștelesc viața societății. Și unde binele și utilul greu își face loc, mai degrabă faptul divers și mitocănia. Se află pe primul plan al atenției nedemne încă de ceea ce trebuie să fim. Ne duși de lucirea ticăloșiei fudule și a minciunii totalitare în derivă pedepsită.
  Că-i foarte lesne cunoscînd îndreptarea și cuviința cerută, se poate să nu mai șovăi pe aici. Căutîndu-ți altele ce nu-s de găsit așa și ce mare scofală făcu-și dumneata?

2321.La care visăm și cu ochii deschiși

  Cu dăruire și curaj să ne căutăm calea potrivită, numai potrivită. Nu oricare se nimerește, ci ceea ce tare ne dorim cu adevărat. La care visăm și cu ochii deschiși, că doar aceea ne va propulsa unde ni-i programarea. Ce noi n-o știm poate încă defel, ci o vom afla la timpul potrivit, așa că atenție și dezmeticire mereu. Nu copiem, nu ne lăsăm purtați de alții, ci cu năzuință de mai bine și util mereu. Nouă și altora, cum va fi să fie, să nu alegem noi, ci să lăsăm ce va vrea Domnul.
  Implicarea prin sinceritate să recepționăm frumosul, utilul și binele de oriunde. Ni se cade cu tronc la inimă și minte cumsecade, cooperînd în înfăptuiri demne. Ce pot servi la rîndu-i altora de vor, de porniri, ori alte prefaceri bune și utile. Fără rău și urît cît vom fi. Și să-L știm cît mai bine ne permite lumea, încă tare nedreaptă. Față de EL în primul rînd și de noi, că nu-L știm cam defel și-I greșim plătind, la o adică.

1993.Colaboratorii după principii necunoscute nou

   Cine are curaj, de fapt omul cît e de obraznic, poate să-I zică multe, dar EL rabdă multe și mărunte. Știe că prea multă minte nu avem și nici nu se încurcă cu oricine, ci își alege colaboratorii. După principii necunoscute nouă încă. EL E prea măreț și minunat și încă defel cunoscut lumii, ci doar aproximat. Și-i destul ca să ne înspăimînte cît trebuie și să-L respectăm, că de cunoscut poate în continuare de va dori, de vom merita?
   EL ne-o dat tot ce sîntem și avem pe aici și pe oriunde nici nu gîmdim încă. Că încă nu merităm destule cîte am dori. Trebuie să-I demonstrăm binele ce ni-L vrea a înfăptui noi cum trebuie. Și să-L știm cu adevărat, că încă ne încurcă nedreptatea lumii, să-L aflăm corect cum E. EL nu doi bani pe cei ce se cred înțelepți și nu-i caută niciodată.
   Trebuie, dar tare greu ne vine a fi cum trebuie în fața LUI, ne-am sălbăticit de tot aproape. Că cei ce se credeau în slujba LUI, îs pe coclauri. Întorși de la EL și pe cei gură-cască dintre noi la fel de înstrăinați. În părăsire, gata de suferințe și moarte grăbită. E aiurea lumea de azi și încă-i de lucru, vom vedea!?

1982.Trupul e tutelat de spirit în legătură cu Totul

   Răbdare și curaj asta-i cheia îndeplinirii multor năzuințe spre desăvîrșirea cerută.  Se zice că nu sîntem ai noștri ci doar împrumutați în viață, cu trup, templul sufletului. În realitate trupul e tutelat de spirit în legătura cu Totul universal și Pămînt. Dar nu se cade să ne purtăm neglijent cu trupul, ci menținut curat cît mai bine. Că multe ne sînt permise, dar să le alegem pe cele folositoare nouă. Înspre aflarea SA și căi de îndreptare adevărată.
   Să nu fim reținuți și înfricoșați, că pierdem pe mîna noastră, ci îndrăzneți. Că se zice mai bine să riști, chiar de greșești, că-i mai bine decît inactivitatea ce te anchilozează. Și la o adică, aflînd calea corectă, să nu-i poți face față neinițiat fiind, dezmorțit. Să ne ferim în primul rînd să facem prostii, știind ce-i corect și bine, fără confuzii. Ci mereu treaz și pus pe fapte adevărate, demne, umane.
   Întotdeauna să știm cît de nărăvit în greșeli sîntem, de simțim să nu-s chiar dărîmătoare. Că primim, cît de naivi și înstrăinați de EL sîntem, informații utile îndreptării firești. Și să căutăm prima ocazie, să scăpăm din chingile nedreptății și rupînd-o cu fărădelegea. Sigur vom găsi calea corectă și adevărată, de-L căutăm bine.

1812.Rezultate nedorite, rele și urîte de nu avem curaj

   Să nu ne fie frică și să avem curaj, mai ales cînd e vorba de lucruri bune și utile. Și mai ales cînd e și despre corecta SA aflare, acolo unde nu-I știut normal. Că fără curaj, orice alte calități am avea, nu au valoare și se pierd în anonimat. Și-i posibil și de rezultate nedorite și rele chiar urîte de nu avem curajul necesar cînd e nevoie.
   Și să nu ne fie frică, că-n primul rînd nu-i moral între oameni și nici în fața SA. Că ne simțim susținuți de ne comportăm cum trebuie și-I mai și cerem ajutorul. Că-i normal egalitate drepturilor și obligațiilor să fie cuprinsă în moravurile societății. Altfel e degeaba, chiar de-i înscrisă în legi, cum e azi la noi nedreptatea conduce, cu toate legile în vigoare mai acătării.
   Sinceritatea e firească în relațiile cu Divinitate, nu în morală, unde predomină regula. Legea datoriei mai bune față de delăsările, de altfel umane, dar nefolositoare. Că-n brațele sincerității, ne schimbăm felul de a gîndi, vorbi și-n fapte mereu. Fără un țel, haotici și dezordonați, incapabili de ceva ca lumea. Ne pierdem și pierim neînsemnați în anonimat.
   Numai regula datoriei ne strînge de pe drumurile risipirii, adunîndu-ne să fim oameni. Și să tindem spre o cale normală în viață, cu aspirații unitare de se poate. A fi în sfîrșit ceea ce trebuie să fim, corecți și-n bine conlucrînd mereu. Și să nu-L uităm niciodată, pe EL, doar adevăratul.

1696.Ne ajută, că-I interesat mai tare ca noi

   Să ne îndepărtăm de nedreapta lume și să ne reorganizăm viața, cum ni se potrivește în bine doar. Nu-i ușoară desprinderea, implică tărie și curaj, timp și dîrzenie. Și de nu-i încotro, apelăm la EL, ne va ajuta, că-I interesat mai tare ca noi. Să ne recupereze din dezordinea și neputința societății, înrăite.
    Claritatea vieții nu-i absolută, avem căderi și culmi, lovituri și susțineri. Cărarea nu-i bătătorită mereu. Și ce-i mai nevinovați aparent doar, au ce li se reproșa și ei știu. Toți încercăm marea cu degetul, de ne merge ori ba. Numai cu EL nu, doar de vrea să ne încurajeze cînd vrea, să prindem chiag în util. Bucurîndu-ne de primire și să-L urmăm înspre necunoscuta vrere.
    Cu defecte și piedici trăim și momente de înălțare, prin voință și muncă de inspirație plină. Și-s demni de admirat, ne geloși că-s oameni ca și noi și mai ales fără invidie și ură. Că ne descalifică ca oameni în fața celorlanți și a LUI.
    Și totuși ne tot dorim puritatea s-o atingem doar, ori în ce domeniu chiar și negativi. Așa de căpiați îs unii, fără bun-simț și utilul binelui. Doar izbînda, faima și nedreptă fie, așa-i lumea ce-o știm. Nu obținem mereu decît fărîme din totul ce-l vizăm neputincioși din fire.
   Cuprinși de ciudățenii și lașități imense, porniți spre nicăieri, înfrînări mistice și fudui cît încape. Lași și ambițioși în derîdere nu ne găsim lesne locul, că-i tot ocupată puntea ce ne leagă ne malurile speranțelor. Printre altele multe așa-i omenirea ce EL o vrea înapoi, spre un înainte, ce nu-l întrezărim de nedrepți și imorali și ne știind clar încă cine-I Dumnealui?!
   

1446.Creator şi susţinător al existenţei

   Da-i nevoie de curaj în a I te adresa LUI, tu un oarecare, nedrept şi neputincios, conştient de tine cu adevărat. Asta-i greu uneori, să fim conştienţi de micimea noastră în raport cu cerinţele SALE de a ne îndrepta, moralizaţi. În societate, familie şi de-L putem măcar şti corect, că-i greu cu atîta împotrivire LUI. De nu măcar atei, egal distanţaţi de spiritualitate vehiculată-n lumea nedreaptă de azi, neimplicaţi, ci doar observatori atenţi.
   Libertatea ni-i limitată de morală, dar şi-o sprijină în realizarea libertăţii necesare într-o societate ne angajată. Ne angajată în demersurile terorii ori aharhiei, ferindu-ne cu fermitate de vrem să fim implicaţi înspre bine cu bun-simţ în toate cele. Nu toţi membrii societăţii îs corect informaţi şi moralizaţi, aşa că se găsesc destui ce se opum ori îs reţinuţi înspre aflarea cît de cît a binelui tuturora. Ferindu-ne cît mai mult de instaurarea aşa numitei conlucrări sociale retrograde, turma dobitoacelor.
   Dreptul la fericire, ni-i dat de SUS, de-l merităm, cum aşa? Simplu, prin respectarea cerinţelor SALE, simple de moralitate între noi oamenii şi înfăptuirea doar a binelui util poate şi altora. Simplu e cînd reuşeşti aceste cerinţe să ţi le impui, îndreptîndu-te, că-n realitatea imediată curentă e foarte greu de a te îndrepta. Mai ales din proprie iniţiativă şi fără un sprijin exterior, ci din contra, împotrivire şi resentimentele celorlanţi.
   Dar în nici un caz să nu ne gîndim că vom obţine acces la ferice furînd-o, pe seama nefericirii altora. E improbabilă să ne satisfacă, deaorece gîndul ne va dojeni şi inconştientul ne va face viaţa un calvar. Şi cel mai important EL te va pune la zid, execuţia ta va fi definitivă de n-o rupi cu nedreptatea ta şi îndreptîndu-te să te mai reabilitezi cum poţi.
   Chiar de victima e un nedrept, ce-l pedepseşti furîndu-i fericirea, nu-i corect şi justificarea nu ţine, nu eşti EL. Doar Dumnezeu are drepturi asupra noastră în calitatea LUI de Creator şi susţinător al existenţei noastre pe Pămîntul SĂU. Noi ceilalţi doar să fim corecţi şi cu ştirea SA să existăm fără a fi nedrepţi .
   Iar în spiritualitate e şi mai dificilă, îndrumarea şi găsirea căi potrivite fiecăruia, drept ce-l are fiecare de sine stătător. După cum doreşte, în conformitate cu convingerile sale proprii în timp, sincere la adresa SA.

1429.Satana-I în CER

    V-o repet, Satana-I în CER, slujindu-L pe Dumnezeu, mai bine ca oamenii de pe Pămîntul SĂU. Toate zicerile din nt îs bazaconii pentru înstrăinarea voastră de EL, adevăratul. Ca-I greşiţi şi cît mai mulţi şi vă rataţi examenul-existenţa, fiind nevoie de voi în altele nedrepte părţi. Cine ştie, numai EL şi Lumea LUI, ce de?
   Cîteodată pentru a ne face curaj, cînd ne lipseşte din varii motive, procedăm ca militarii ori chirurgii şi mai scăpăm o înjurătură. De a nu ne îndepărta de la subiectul acţiunii, ce-i poate mai delicată şi cumva mai dificilă.
   Pe EL nu-L putem duce, orice am face noi cît de isteţi ne credem, cu EL nu ne merge. Ne depăşeşte în gîndire şi spirit pătrunzător, ne ştie ceea ce avem de gînd şi ce vom înfăptui. Şi-I drept şi iertător, nu orice greşeală ne-o înregistrează SUS, ne mai trece cu vederea. Doar, doar ne vom veni în fire şi ştiindu-L corect şi îndreptaţi moraliceşte între oameni, ne va fi mai bine în viaţă.
   Şi părăsirile ce ni le aplică nouă. cînd îI greşim şi se satură de aşa tratament nedrept din partea noastră. Deci şi atunci toate-s bine cîntărite şi pedepsele îs pe măsura interesului SĂU. De-ţi tragi pe samă şi grabnic te-ndrepţi şi suferinţa ta încetează imediat, de te trezeşti la realitatea LUI. Ce încă o învăţăm din mersul dat nouă în viaţă spre cunoaşterea necesară, nimic nu-i întîmplător. Ci straşnic programat, de ne imaginat, decît după aceea afli mirîndu-te de multe aranjamente, aparent fără legătură.
    Să ne ferim de proşti, mai tare decît de răi, doarece, prostia loveşte pe neaşteptate, din partea celor care nu-i prea cunoşti. Deci atenţie mult mărită între străini. În schimb pe răi îi aflăm repede, se dau de gol, pritr-un comportament specific netrepţilor înrăiţi de tot. Prostia e şi greşeală în faţa SA, cînd din lene nu ne dezmeticim la timp în situaţii nu prea grele şi-I greşim.
    Nu-I greşim din ruşine, cînd eşti deja cu respect deosebit în EL, ştiindu-L bine şi-L crezi corect, e ceva nou ţie. Din dragoste mai rar între noi oamenii obişnuiţi în faţa SA. De frică, e cel mai probabil, şi EL pe asta şi contează cel mai mult, între noi oamenii de pe Pămîntul SĂU. Cel mai bine să ai responsabilitate şi să-ţi cunoşti îndatoririle către EL pe fiecare felie specifică în parte.