2321.La care visăm și cu ochii deschiși

  Cu dăruire și curaj să ne căutăm calea potrivită, numai potrivită. Nu oricare se nimerește, ci ceea ce tare ne dorim cu adevărat. La care visăm și cu ochii deschiși, că doar aceea ne va propulsa unde ni-i programarea. Ce noi n-o știm poate încă defel, ci o vom afla la timpul potrivit, așa că atenție și dezmeticire mereu. Nu copiem, nu ne lăsăm purtați de alții, ci cu năzuință de mai bine și util mereu. Nouă și altora, cum va fi să fie, să nu alegem noi, ci să lăsăm ce va vrea Domnul.
  Implicarea prin sinceritate să recepționăm frumosul, utilul și binele de oriunde. Ni se cade cu tronc la inimă și minte cumsecade, cooperînd în înfăptuiri demne. Ce pot servi la rîndu-i altora de vor, de porniri, ori alte prefaceri bune și utile. Fără rău și urît cît vom fi. Și să-L știm cît mai bine ne permite lumea, încă tare nedreaptă. Față de EL în primul rînd și de noi, că nu-L știm cam defel și-I greșim plătind, la o adică.

1752.Și au dispărut precum au apărut

   Au fost perioade în istorie, cînd EL s-o folosit și de necredincioși în a-și duce la îndeplinire planuri. Făcîndu-i invincibili pînă la îndeplinirea misiunii. Unii în timp erau conștienți de o misiune ce-o urmau, chiar cu dăruire. Păcat că nu au ținut legătura cu CER-ul și să știe cînd să se oprească și au dispărut precum au apărut. Creiind legende ce-s și azi cunoscute. Inexplicabil cu o explozie pe traseul vieții, cuceritori și țintind ceva anumea atunci.
   O fost acum 77 de ani pe aicea pe la noi și ne-o îndrumat în direcția corectă. Că altfel în greșeală plătim și am plătit că nu-I urmăm cererea defel. Și înstrăinați și nedrepți în părăsiri diverse, suferim la un loc, ori fiecare în felul său. Cum ni-i dat, după o socoteală Divină, ce nu merităm a o pricepe încă. Nedrepții nici nu-L socotesc c-o fost pe aicea Însuși Preaînaltul, ci-I ascund știrea adevărată și azi.
   Tineretul în special trebuie bine condus prin hățișul nedrept de azi. Să nu-i înstrăinăm de spiritul dreptății și al moralei în libertate deplină. Dar nu în dezordine și desfrîu, să-s pierduți și părinții plătesc cît trăiesc. Că nu-i libertate de nu-i morală, ci ni se pare doar și-i o minciună derutantă și plătim în fața SA și a omenirii.
   Și EL ne așteaptă cam toată viața, de ceva vreme, cînd ți se expiră ultima probă de n-o treci, mori. Iar de-o treci, oarecum în extremis, ești salvat și-o mai duci aflîndu-L și îndreptarea. Un timp îndestulător și-ți scoți pîrleala de știi ce vrei în conlucrare cu CER-ul. Important să-L urmezi cum n-ai făcut-o viața întreagă și îndreptat, spre o dezmeticirea totală și susținută, ce te va schimba total.