3868...Nu au cum fi comune de bună credință

  Sîntem unii în stare de ne furișa prin viață căutînd falsificarea realității. Aparent doar fiind corecți pe toate planurile, în realitate doar ne facem că facem ceva bine. În realitate răutatea ni-i viața trăită, iar cea vorbită cu fală și scrisă-n afară de firea nostră găunoasă. E perfecțiunea întruchipată, deci ne ducem existența pe două planuri distincte.
  Diametral opuse, josnicia pe față în lume, între oameni și cu fală cumsecade. În ceea ce concepem în scris și vorbirea adresată altora ce nu ne știu ce-nvîrtim diurn. Și ține-n diverse împrejurări dintotdeauna o astfel de abordare duplicitară. Fățarnică între oameni și una și alta, dar divers constituită, înfăptuită pentru inși diferiți.
  Unii căutînd îndreptarea și pe EL, o află din gura și proza scrisă a unuia ce-i împacă. Și pe cei dedați la nelegiuiri cu el alăturea fără perdea totuși ferindu-se de cei doritori de îmbunătățire. E și ușor un timp poate cele două comportări  nu au cum fi comune de bună credință, doar că nu-s în toți.

1429.Satana-I în CER

    V-o repet, Satana-I în CER, slujindu-L pe Dumnezeu, mai bine ca oamenii de pe Pămîntul SĂU. Toate zicerile din nt îs bazaconii pentru înstrăinarea voastră de EL, adevăratul. Ca-I greşiţi şi cît mai mulţi şi vă rataţi examenul-existenţa, fiind nevoie de voi în altele nedrepte părţi. Cine ştie, numai EL şi Lumea LUI, ce de?
   Cîteodată pentru a ne face curaj, cînd ne lipseşte din varii motive, procedăm ca militarii ori chirurgii şi mai scăpăm o înjurătură. De a nu ne îndepărta de la subiectul acţiunii, ce-i poate mai delicată şi cumva mai dificilă.
   Pe EL nu-L putem duce, orice am face noi cît de isteţi ne credem, cu EL nu ne merge. Ne depăşeşte în gîndire şi spirit pătrunzător, ne ştie ceea ce avem de gînd şi ce vom înfăptui. Şi-I drept şi iertător, nu orice greşeală ne-o înregistrează SUS, ne mai trece cu vederea. Doar, doar ne vom veni în fire şi ştiindu-L corect şi îndreptaţi moraliceşte între oameni, ne va fi mai bine în viaţă.
   Şi părăsirile ce ni le aplică nouă. cînd îI greşim şi se satură de aşa tratament nedrept din partea noastră. Deci şi atunci toate-s bine cîntărite şi pedepsele îs pe măsura interesului SĂU. De-ţi tragi pe samă şi grabnic te-ndrepţi şi suferinţa ta încetează imediat, de te trezeşti la realitatea LUI. Ce încă o învăţăm din mersul dat nouă în viaţă spre cunoaşterea necesară, nimic nu-i întîmplător. Ci straşnic programat, de ne imaginat, decît după aceea afli mirîndu-te de multe aranjamente, aparent fără legătură.
    Să ne ferim de proşti, mai tare decît de răi, doarece, prostia loveşte pe neaşteptate, din partea celor care nu-i prea cunoşti. Deci atenţie mult mărită între străini. În schimb pe răi îi aflăm repede, se dau de gol, pritr-un comportament specific netrepţilor înrăiţi de tot. Prostia e şi greşeală în faţa SA, cînd din lene nu ne dezmeticim la timp în situaţii nu prea grele şi-I greşim.
    Nu-I greşim din ruşine, cînd eşti deja cu respect deosebit în EL, ştiindu-L bine şi-L crezi corect, e ceva nou ţie. Din dragoste mai rar între noi oamenii obişnuiţi în faţa SA. De frică, e cel mai probabil, şi EL pe asta şi contează cel mai mult, între noi oamenii de pe Pămîntul SĂU. Cel mai bine să ai responsabilitate şi să-ţi cunoşti îndatoririle către EL pe fiecare felie specifică în parte.